ICCJ. Decizia nr. 2140/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2140/2007
Dosar nr. 2135/45/20006
Şedinţa publică din 20 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, C.L.R. şi Primarul Comunei Răducăneni au chemat în judecată M.F.P., A.N.A.F., D.G.F.P.I, A.F.P.R., I.J.P.I. şi I.J.P.F.I. solicitând obligarea înregistrării fiscale a Biroului de Poliţie Răducăneni, din cadrul I.J.P.I. şi a Sectorului de Poliţie de Frontieră Răducăneni din cadrul I.J.P.F.I., ca plătitori de impozit pe venituri din salarii la organul fiscal în a cărui rază teritorială îşi au sediul, respectiv A.F.P.R., precum şi restituirea către acest organ fiscal a sumelor calculate şi vărsate în ultimii 5 ani, prin aplicarea incorectă a legii, către alte structuri de administrare fiscală.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat, în esenţă, că, potrivit art. 17 pct. 1 şi pct. 2 şi art.72 C. proCod Fiscal, I.J.P.I. şi I.J.P.F.I., în calitate de contribuabili, aveau obligaţia declarării la organul fiscal competent din subordinea A.N.A.F. înfiinţarea sediilor secundare: B.P.R. şi Sectorul de Poliţie de Frontieră Răducăneni.
În raport cu art. 62 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, pârâţii I.J.P.I. şi I.J.P.F.I. se fac vinovaţi pentru neînregistrarea fiscală a punctelor de lucru, ca plătitori de impozit pe venituri din salarii, la organul fiscal în a cărui rază teritorială acestea se află. Prin aceasta, susţin reclamanţii, a fost adus un prejudiciu important bugetului unităţii administrativ - teritoriale Răducăneni, care a fost lipsit de cotele de alocare prevăzute de art. 28 alin. (1) din OUG nr. 45/2003 privind finanţele publice locale. În acest sens, reclamanţii solicită regularizarea sumelor calculate, reţinute şi virate cu încălcarea legii, ca urmare a neînregistrării fiscale a celor două puncte de lucru.
Reclamanţii au chemat în judecată M.F.P., A.N.A.F., D.G.F.P.I. şi A.F.P.C.R. în considerarea competenţelor ce le revin potrivit legii în materia veniturilor bugetare.
Prin întâmpinare, M.F.P., A.N.A.F., D.G.F.P.I. şi A.F.P.C.R. au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând că, în raport cu pct. 71.3 din Normele metodologice de aplicare a C. proCod Fiscal, aprobate prin HG nr. 1050/2004, obligaţia înregistrării revenea I.J.P.I. şi I.J.P.F.I. Totodată, M.F.P., A.N.A.F., D.G.F.P.I. şi A.F.P.C.R. arată că şi-au îndeplinit obligaţia înştiinţării I.J.P.I. şi I.J.P.F.I. cu privire la drepturile şi obligaţiile ce le revin în desfăşurarea procedurii potrivit legislaţiei fiscale în privinţa clarificării statutului de plătitor de impozite şi taxe aferente subunităţilor lor.
Totodată, pârâţii au solicitat respingerea acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile.
I.J.P.F.I. a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că instituţiilor publice nu le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 31/1990 referitoare la sediile secundare şi punctele de lucru şi că Sectorul de Poliţie de Frontieră Răducăneni este instituţie specializată a statului, finanţată integral de la bugetul de stat, căreia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 62 alin. (2) din Legea nr. 500/2002.
I.J.P.I. a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că, în privinţa Biroului de Poliţie Răducăneni, nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 31/1990 referitoare la sediile secundare şi punctele de lucru şi că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile OUG nr. 45/2003.
Prin sentinţa civilă nr. 107/ CA din 2 octombrie 2006, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.F.P., A.N.A.F., D.G.F.P.I, şi A.F.P.C.R. şi a respins acţiunea reclamanţilor C.L.R. şi Primarul Comunei Răducăneni.
În motivarea sentinţei pronunţate, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut, în esenţă, aspectele ce vor fi arătate în continuare.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.F.P., A.N.A.F., D.G.F.P.I. şi A.F.P.C.R., Instanţa de Fond a reţinut că instituţiile respective, prin competenţele ce le sunt conferite de lege, intervin direct în procedura de formare, angajare şi utilizare a fondurilor publice, respectiv în procedura de executare şi raportare a bugetelor locale, astfel încât pot sta în judecată în raport cu pretenţiile ce formează obiectul cererii de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei, Instanţa a reţinut, în primul rând, faptul că, în raport cu prevederile art. 72 C. proCod Fiscal, M.F.P., A.N.A.F., D.G.F.P.I. şi A.F.P.C.R. nu pot fi obligate să aducă la îndeplinire o obligaţie prevăzută în sarcina contribuabilului.
Cu privire la capătul de cerere referitor la obligaţia de înregistrare a Biroului de Poliţie Răducăneni din cadrul I.J.P.I. şi a Sectorului de Poliţie de Frontieră Răducăneni din cadrul I.J.P.F.I., a reţinut Curtea de Apel că noţiunile de „sediu permanent", „sediu secundar" sau „punct de lucru" sunt specifice agenţilor economici, iar nu instituţiilor publice, cum sunt cele două Inspectorate de poliţie judeţene, care, fiind finanţate integral de la bugetul de stat, au obligaţia prevăzută de art. 62 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 în sensul vărsării integrale a veniturilor la bugetul din care sunt finanţate, iar din acest buget se acordă lunar cote defalcate pentru echilibrarea bugetelor locale, potrivit art. 28 din OUG nr. 45/2003.
Împotriva sentinţei civile nr. 107/ CA din 2 octombrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii C.L.R. şi Primarul Comunei Răducăneni.
Susţine recurenta că în mod greşit, în hotărârea recurată, Instanţa a reţinut că cele două subunităţi ale M.A.I. nu ar fi contribuabili în sensul prevederilor art. 17 pct. 2 din OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal, întrucât nu exista nici o prevedere legală în acest sens.
Cele două subunităţi ale M.A.I. sunt sedii secundare şi se încadrează în prevederile art. 72.1 din Normele metodologice de aplicare ale C. proCod Fiscal, iar potrivit art. 34 pct. 2 din Norme, pentru impozitul pe venitul din salarii datorat de sediul secundar, înregistrat ca plătitor al obligaţiei fiscale la alt organ fiscal teritorial, decât cel al contribuabilului persoană juridică, plătitor este sediul secundar.
Recurenta critică hotărârea cu motivarea că Instanţa nu a ţinut seama nici de faptul că alte structuri şi instituţii publice, finanţate integral de la bugetul de stat, constituie sedii secundare ale instituţiilor publice din care fac parte, sunt fără personalitate juridică şi varsă impozitul pe veniturile din salariile angajaţilor lor la bugetul de stat, la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află conform art. 28 pct. 7 din OUG nr. 45/2003 actualizată.
Instanţa nu a ţinut seama de dovezile administrate în cauză, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii prin care specialişti în domeniul fiscal au recunoscut că aspectele sesizate de recurentă întemeiate.
Recurenta invocă ca temei juridic prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Se solicită casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare cu procedură legal îndeplinită fără ca motivele de recurs să vizeze acest aspect, iar instanţa, din analiza hotărârii recurate nu a constatat că se justifică acest motiv de casare.
Intimaţii I.J.P.F.I. şi I.P.J.I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului întrucât prevederile art. 28 pct. 7 din OUG nr. 45/2003 referitoare la Finanţele publice locale, nu sunt aplicabile I.P.J.I. şi unităţilor aflate în subordinea acestora care ca şi I.J.P.F.I. este finanţat integral de la bugetul de stat.
Recursul este nefondat.
Susţinerea recurenţilor privind greşita interpretare şi aplicare a prevederilor art. 17 pct. 2 din OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal, nu poate fi reţinută.
Conform acestor prevederi legale, contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat, în condiţiile legii.
În sensul acestor prevederi, recurenţii apreciază că intimaţii - pârâţi I.J.P.I. şi I.J.P.F.I. sunt contribuabili pentru punctele de lucru de pe raza comunei Răducăneni şi obligaţi să se înregistreze ca plătitori de impozit pe veniturile din salarii.
Cu privire la noţiunea de puncte de lucru, în mod corect prima Instanţă a avut în vedere prevederile art. 1 din Ordinul M.F.P. nr. 800/2001 care are în vedere punctele de lucru stabile, respectiv un centru de activitate din structura unui agent economic cu personalitate juridică.
De asemeni, şi noţiunea de sediu secundar definită prin art. 71.1 din HG nr. 1050/2004, este specifică agenţilor economici ce desfăşoară activitate lucrativă.
Activitatea intimaţilor I.J.P.I. şi I.J.P.F.I. este reglementată prin acte normative specifice, respectiv OUG nr. 104/2001 şi respectiv Legea nr. 218/2002, fiind instituţii publice finanţate conform legii integral din bugetul de stat.
Nefondată este şi critica ce vizează aplicarea greşită a prevederilor art. 72.1 din Normele de procedură fiscală privind obligaţia declarării în termen de 30 zile a sediilor secundare s-a avut în vedere direct de prima Instanţă că nu se poate proceda la obligarea organelor fiscale de a îndeplini o sarcină care aparţine direct contribuabililor.
Referirea făcută de recurentă cu privire la alte structuri şi instituţii publice finanţate integral de la bugetul de stat, nu prezintă relevanţă în cauză întrucât prin prisma dispoziţiilor legale menţionate, cele două intimate finanţate integral din bugetul de stat au obligaţia conform art. 65 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 de a vărsa integral veniturile la bugetul din care sunt finanţate, bineînţeles cu aplicarea art. 28 din OUG nr. 45/2003 pentru echilibrarea bugetelor locale.
Instanţa de Fond a analizat în ansamblu probele administrate în cauză, iar opiniile exprimate prin adresele invocate de recurentă au fost raportate la dispoziţiile legale aplicabile cauzei deduse judecăţii.
Pentru aceste considerente, recursul este nefundat, iar în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ., a fost respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.L.R. şi Primarul Comunei Răducăneni, împotriva sentinţei civile nr. 107/ CA din 2 octombrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2125/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2141/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
