ICCJ. Decizia nr. 2150/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2150/2007
Dosar nr. 8589/2/2006
Şedinţa publică din 24 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 01 septembrie 2000, astfel cum aceasta a fost precizată în baza Legii nr. 554/2004, reclamantul G.C. a chemat în judecată Guvernul României, prin Primul Ministru C.P.T., A.N.R.P., Prefectul Judeţului Vaslui – I.Z. şi Comisia Judeţeană Vaslui de aplicare a Legii fondului funciar, solicitând obligarea A.N.R.P. şi Prefectului Judeţului Vaslui la daune de 1.000 RON, obligarea Prefecturii Vaslui să-i rezolve cererile în termen de 30 de zile şi obligarea A.N.R.P. ca, în termen de 30 de zile, să aplice legea şi, respectiv, după caz, să amendeze Prefectul Judeţului Vaslui şi Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991; de asemenea a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, de 120 RON.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a arătat că, după apariţia Legii nr. 247/2005, a adresat pârâţilor cereri, prin care a solicitat să se constate nerespectarea, de către entităţile cu atribuţii din comuna Bogdăniţa, judeţul Vaslui, a legilor fondului funciar şi să se aplice sancţiunile prevăzute de art. 116 alin. (3) din acest act normativ, demersurile sale rămânând fără rezultat.
Prin sentinţa civilă nr. 126 din 17 ianuarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G.C., reţinând că aceasta nu îndeplineşte condiţiile imperativ prevăzute de art. 112 pct. 3 C. proc. civ., respectiv nu cuprinde obiectul.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul, susţinând în esenţă că Instanţa a apreciat greşit că cererea sa nu cuprinde obiectul, că s-a plâns împotriva A.N.F.P., a Guvernului şi a Prefectului Judeţului Vaslui, care nu au răspuns sesizărilor sale.
Recursul este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 112 pct. 3 C. proc. civ. cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii şi valoarea lui după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă.
Prin cererea înregistrată la 14 septembrie 2006, recurentul - reclamant a chemat în judecată Guvernul României, A.N.R.P. şi pe Prefectul Judeţului Vaslui, solicitând ca aceştia să-şi exercite prerogativele legale în domeniul aplicării dispoziţiilor Legii nr. 247/2005, şi pentru a intra în posesia terenului acordat nelegal lui L.P.
Aşa fiind, în mod greşit Instanţa a admis excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, soluţionând pricina pe excepţie, fără să intre în fondul cererii.
Recurentul - reclamant s-a plâns în legătură cu faptul că intimaţii - pârâţi nu i-au răspuns la cererile sale, la dosarul cauzei fiind administrate probe în acest sens.
Hotărârea Instanţei fiind nelegală, recursul declarat de reclamant va fi admis, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi Instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul G.C. împotriva sentinţei civile nr. 126 din 17 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi Instanţe.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2141/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2151/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
