ICCJ. Decizia nr. 2190/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2190/2007
Dosar nr. 25930/2/2006
Şedinţa publică din 25 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2647/2005 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul G.G.B. a chemat în judecată pe pârâţii M.J., C.N.S.A.S. şi P.N.A., solicitând ca prin sentinţa ce va pronunţa Instanţa, să dispună anularea certificatelor emise de „infractori unor infractori", iar în ceea ce-l priveşte să i se emită un certificat de persecutat politic.
A mai solicitat reclamantul ca pârâtul M.J. să fie obligat să legifereze constituirea unei comisii de anchetă de atribuire a certificatelor din care să facă parte şi victimele represiunii comuniste şi represiunii post comuniste, iar Parchetul să dispună urmărirea celor vinovaţi şi să-i fie achitate daune materiale în sumă de 17 milioane euro.
La data de 13 februarie 2006, reclamantul a depus o modificare de acţiune, precizând că solicită „lista cu domiciliul, identitatea şi pedepsele propuse de P.N.A. (actualul D.N.A.) în cazul celor 8.000 de mituitori care au obţinut certificatul de luptător în rezistenţa anticomunistă", iar daune morale în sumă de 7 milioane euro, să-i fie plătite de „toţi mituitorii şi mituiţii, părţile corupte".
Reclamantul a susţinut în motivarea acţiunii că împotriva sa şi a familiei sale au fost exercitate „teroarea şi represiunea criminală, jefuirea proprietăţilor imobiliare şi mobiliare, tortura", potrivit probelor ce le va administra.
Au formulat cerere de intervenţie accesorie, în interesul reclamantului, persoanele fizice P.M., P.A. şi G.D.
Prin sentinţa civilă nr. 309 din 13 februarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă modificarea de acţiune depusă la 13 februarie 2006, faţă de dispoziţiile art. 132 C. proc. civ., aceasta fiind tardiv formulată şi a respins acţiunea formulată de reclamant cât şi cererile de intervenţie, ca inadmisibile.
Pentru a pronunţa această sentinţă Instanţa a reţinut că în speţă reclamantul nu a indicat în mod corect actele administrative a căror anulare o solicită şi nici nu a precizat dreptul propriu prevăzut de lege sau interesul legitim vătămat prin acele acte, astfel că nu sunt întrunite condiţiile textului de lege, art. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul G.G.B. în nume propriu şi pentru intervenienţii P.M., C.O., V.D. şi G.D., precum şi pentru intervenienta în nume propriu S.S., toţi membri ai Asociaţiei „Comunitatea Moştenitorilor şi Proprietarilor Legitimi din România", criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând de fapt lipsa de rol activ a Instanţei de Fond în administrarea probelor necesare soluţionării cauzei, pârâţii refuzând practic să depună la dosar documentele privitoare la cei peste „8.000 mituitori", iar M.J. „continuă să nu se sesizeze cu privire la comisia proprie care continuă să ascundă megacorupţia şi megafrauda infractorilor".
A solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 27 milioane euro daune morale.
S-au depus întâmpinări de către pârâţii S.R.I. şi M.J.
S.R.I. a solicitat a se dispune de Instanţă respingerea recursului ca nefondat, acţiunea formulată de reclamant neavând un obiect, o pretenţie clar formulată şi nici un corespondent într-un drept subiectiv.
Pârâtul M.J., prin întâmpinarea formulată a invocat excepţia tardivităţii recursului în raport cu data pronunţării sentinţei precum şi cea privind nulitatea recursului în raport de prevederile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., în recursul formulat reclamantul neprecizând care sunt nemulţumirile sale faţă de soluţia pronunţată de Instanţa de Fond, motivarea recursului fiind şi ea făcută peste termenul legal.
La termenul din 28 februarie 2007, recurentul - reclamant a depus o cerere de intervenţie în interesul recurenţilor, formulată de Asociaţia „Comunitatea Moştenitorilor şi Proprietarilor Legitimi din România", reprezentată de recurent în calitate de preşedinte.
Cererea de intervenţie astfel formulată a fost respinsă de Instanţă, dat fiind că nu întruneşte condiţiile prevăzute de lege şi anume art. 49 şi următoarele C. proc. civ.
În primul rând cererea este făcută de o Asociaţie pentru care nu s-a făcut dovada că a dobândit personalitate juridică, fiind depusă la dosar o simplă copie de pe Actul Constitutiv al Asociaţiei, iar în al doilea rând din modul în care este formulată, nu rezultă în interesul căror părţi din proces este făcută, menţiunea în cererea de intervenţie fiind în sensul că „cerem să fim parte intervenientă în această cauză, în favoarea solicitanţilor cu acte de dreaptă dobândire şi moştenire, împotriva deţinătorilor neproprietari".
În recurs, recurentul - reclamant a depus o serie de memorii, solicitând „extensia grupului de pârâţi", dat fiind că „au fost deconspiraţi o serie de agenţi ai securităţii şi au apărut noi documente care susţin dreptul său de a i se acorda certificat de luptător în rezistenţa anticomunistă", memoriile depuse referindu-se şi la dreptul său de a revendica anumite imobile cât şi faptul că familia sa de-a lungul timpului a fost „terorizată de asasinii securităţii".
Recursul formulat de recurentul G.G.B. în nume propriu este nefondat, iar recursul formulat de acesta pentru intervenienţii (trei dintre aceştia C.O., V.D. şi S.S. nefigurând în procesul de la fond) este nul, aşa după cum se va arăta în continuare.
Excepţia tardivităţii recursului formulat de pârâtul M.J. este neîntemeiată dat fiind că în ceea ce-l priveşte pe recurentul - reclamant G.G.B., dovada de comunicare a sentinţei din 13 februarie 2006 s-a reîntors la Instanţă cu menţiunea „mutat de la adresă", iar o altă comunicare nu s-a mai făcut către acesta, iar pentru intervenienţii P.M. şi G.D., hotărârea comunicată a fost afişată la domiciliu, astfel că este incertă data când au luat la cunoştinţă de hotărârea Instanţei.
Cât priveşte excepţia nulităţii recursului pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., formulată de acelaşi pârât şi ea este neîntemeiată, pentru că în motivele de recurs, recurenţii şi-au exprimat anumite nemulţumiri legate de temeinicia şi legalitatea hotărârii Instanţei de Fond, chiar dacă ele sunt confuze şi nu au fost menţionate în mod concret, unele fiind chiar în afara obiectului cererii de chemare în judecată.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa Instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
Art. 112 pct. 3 C. proc. civ. se referă la obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul fiind obligat a preciza în cererea de chemare în judecată care este obiectul acţiunii sale şi valoarea lui, atunci când preţuirea este cu putinţă.
Ori din petitul acţiunii de chemare în judecată, se constată că reclamantul nu şi-a precizat în concret obiectul cererii de chemare în judecată, nu are o pretenţie clar formulată, aceasta neindicând în mod concret actele administrative a căror anulare o solicită, aşa cum corect reţine şi Instanţa de Fond.
De fapt recurentul - reclamant prin acţiunea formulată şi-a exprimat în general anumite nemulţumiri legate de eliberarea unor certificate pentru unii „infractori", de către persoane denumite de el tot „infractori", sau faptul că el şi familia sa au fost terorizaţi şi supuşi unei „represiuni criminale", fiind „jefuiţi" de anumite proprietăţi imobiliare. Este nemulţumit şi de faptul că cei „8.000 de mituitori" au obţinut certificat de luptător în rezistenţa anticomunistă şi cere anularea acestora.
Recurentul a depus o serie de memorii, unele dintre acestea conţinând cereri cu totul nelegale (chemarea în judecată şi a altor pârâţi în recurs, chemarea în garanţie a unor persoane fizice şi juridice) precum şi o serie de răspunsuri primite de la autorităţi în legătură cu „persecuţia politică" a unor persoane sau cu revendicarea unor bunuri imobile, indicând numele persoanelor ce au suferit din cauza regimului comunist şi încercând să formuleze chiar pretenţii în numele acestora.
Nu a precizat, aşa cum reţine şi Instanţa de Fond, în concret ce acte administrative solicită a fi anulate, acte prin care să fi fost vătămat într-un drept al său, ori într-un interes legitim, aşa cum prevede art. 1 din Legea nr. 554/2004, articol de lege care în speţă nu îşi găseşte aplicare.
În ce priveşte recursul formulat de reclamant pentru intervenienţi, acesta este nul, în primul rând pentru că nu a prezentat procură legal întocmită, conform art. 68 C. proc. civ., care statuează că „procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată".
Această lipsă s-ar fi complinit prin semnarea cererii de recurs de către intervenienţi, or cererea este semnată numai de către recurentul - reclamant G.G.B.
Aşa fiind, conform art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamant în nume propriu va fi respins ca nefondat, iar recursul declarat de acesta în numele intervenienţilor se va constata că este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul G.G.B., împotriva sentinţei civile nr. 309 din 13 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Constată nul recursul formulat de G.G.B. în numele intervenienţilor P.M., P.A. şi G.D.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2183/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2191/2007. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
