ICCJ. Decizia nr. 2192/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2192/2007
Dosar nr. 36549/2/2005
Şedinţa publică din 25 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1944 din 26 septembrie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul C.E. în contradictoriu cu pârâtul M.P. – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca neîntemeiată.
În motivarea sentinţei se reţine că reclamantul a solicitat să i se recunoască scutirea de plata contribuţiei pentru asigurări sociale în perioada 1 ianuarie 2003 – 30 septembrie 2004, întrucât pârâtul i-a calculat în mod greşit pensia, deşi potrivit art. 6 şi art. 107 din OG nr. 150/2004 beneficia de asigurare fără plata contribuţiei de asigurări sociale.
Instanţa de Fond a constatat că modul de calcul al pensiei reclamantului este corect, deoarece potrivit art. 103 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 acesta se calculează ca procent din venitul net realizat din indemnizaţia lunară de încadrare avută la data pensionării; venitul net presupune scăderea din venitul brut a tuturor taxelor şi impozitelor datorate de salariat, incluzându-se în acestea şi contribuţia de asigurări sociale.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul C.E., susţinând, în esenţă, că hotărârea Instanţei de Fond este nelegală, deoarece a fost dată cu încălcarea drepturilor sale prevăzute de art. 6 alin. (1) lit. e) şi art. 11 din OG nr. 150/2004, texte de lege potrivit cărora, în calitate de pensionar, este scutit de plata contribuţiei pentru asigurări sociale; în mod greşit pensia sa de serviciu, ca fost magistrat cu o vechime de peste 25 de ani în magistratură, a fost calculată prin raportarea la venitul net rezultat din indemnizaţia lunară de încadrare avută la data pensionării, scăzându-se din aceasta inclusiv contribuţia la asigurări sociale.
Motivele de recurs au fost încadrate în prevederile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat.
Instanţa de Fond în mod corect a reţinut că reclamantul a beneficiat în perioada 1 ianuarie 2003 – 1 septembrie 2004 de asigurarea socială de sănătate fără plata contribuţiei de asigurări sociale, de sănătate, nedovedindu-se contribuţia sa la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Potrivit art. 103 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, privind organizarea judecătorească, republicată, în vigoare în perioada pentru care recurentul a solicitat reducerea contribuţiei sociale de sănătate, „magistraţii cu o vechime de cel puţin 25 de ani în magistratură beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din venitul net realizat din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă şi sporul de stabilitate în magistratură, avute la data pensionării", urmând ca actualizarea pensiilor să se realizeze în raport de nivelul salariilor de bază ale magistraţilor în activitate.
Prin urmare, pensiile magistraţilor se calculau şi, ulterior, se reactualizau în funcţie de venitul net realizat din salariul de bază şi sporurile aferente salariului care se cuvine unui magistrat în activitate care îndeplineşte funcţia pe care o îndeplinea magistratul pensionar la data pensionării.
Este adevărat că pentru a se calcula venitul net al unui magistrat în activitate se deduc din venitul brut o serie de contribuţii, inclusiv C.A.S. şi impozitul pe salarii, dar aceasta nu înseamnă că magistratul pensionar, în speţă reclamantul, contribuie, chiar şi indirect, datorită acestui mod de calcul, la bugetul asigurărilor sociale, prin încălcarea art. 6 alin. (1) lit. e) din OG nr. 150/2002.
Pentru considerentele menţionate Înalta Curte apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar cu referire la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.E. împotriva sentinţei civile nr. 1944 din 26 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2191/2007. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 2195/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
