ICCJ. Decizia nr. 2191/2007. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2191/2007
Dosar nr. 36321/2/2005
Şedinţa publică din 25 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la 19 iulie 2006, A.K.A. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1093 din 18 mai 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi în fond, admiterea acţiunii şi anularea Deciziei nr. 40379/ BF/ S din 1 noiembrie 2005 de respingere a cererii pentru stabilirea domiciliului în România, precum şi obligarea A.S. să aprobe stabilirea domiciliului în România.
În motivarea cererii se susţine că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 70 şi art. 71 din OUG nr. 194/2002.
Astfel, petentul susţine că deşi au fost discontinuităţi în prezenţa legală anterior depunerii cererii pentru stabilirea domiciliului în România, acestea nu depăşesc în total 90 de zile pentru a deveni incidente dispoziţiile art. 70 alin. (1) lit. a) pct. 2 din OUG nr. 194/2002.
Pe de altă parte, s-a susţinut că el este titularul unui drept de şedere temporară şi deci acesta nu-i putea fi acordat dacă ar fi prezentat pericolul public cum susţinea S.R.I. în adresa ce precizează că el prezintă pericol pentru siguranţa naţională a României.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa civilă nr. 1093 din 18 mai 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A.K.A. în contradictoriu cu A.S. pentru obligarea intimatei - pârâtei să aprobe stabilirea domiciliului reclamantului în România, precum şi privind anularea Deciziei nr. 40379/ BF/ SIV din 1 noiembrie 2005 emisă de autoritatea pârâtă prin care i s-a respins recurentului - reclamant cererea de a-şi stabili domiciliul în România.
În raport de motivele de recurs invocate şi de sentinţa atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul împotriva hotărârii atacate este neîntemeiat şi va fi respins.
La 4 mai 2005, recurentul - reclamant s-a adresat Serviciului pentru Străini al Municipiului Bucureşti, solicitând aprobarea stabilirii domiciliului în România.
Cererea sa a fost respinsă, reţinându-se că recurentul - reclamant are o discontinuitate în şederea pe teritoriul României de 69 de zile şi pe de altă parte, informaţiile transmise de S.R.I. Instanţei sunt în sensul că cetăţeanul sirian A.K.A. prezintă pericol pentru siguranţa naţională.
Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că respingerea cererii cetăţeanului străin de stabilire a domiciliului în România este legală, iar reclamantul nu are un drept recunoscut de lege, vătămat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată din actele cauzei că discontinuitatea în şederea recurentului - reclamant este mai mare de 30 de zile şi anume, 69 zile, astfel încât se înfrâng dispoziţiile art. 70 alin. (1) din OUG nr. 194/2002, chiar dacă, per total, nu depăşesc 90 de zile pe întreaga perioadă anterioară depunerii cererii.
Pe de altă parte, S.R.I. are informaţii comunicate Instanţei (lucrarea fiind secretă deci având caracter clasificat) că petentul intră sub incidenţa art. 10 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională.
Aşa fiind, în mod corect Instanţa de Fond a respins cererea petentului de a se anula Decizia administrativă contestată şi a i se stabili domiciliul în România, neîndeplinind condiţiile legale (art. 70 din OUG nr. 194/2002) astfel că recursul urmează a fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.K.A. împotriva sentinţei civile nr. 1093 din 18 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2190/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2192/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
