ICCJ. Decizia nr. 2202/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2202/2007
Dosar nr. 5053/33/2006
Şedinţa publică din 25 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A.O. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C. anularea Hotărârii nr. 20510 din 28 august 2006 şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să i se recunoască drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobându-se Legea nr. 189/2000 şi totodată să i le acorde pentru perioada 30 august 1943 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 mai 2006.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că este văduvul numitei A.I.L., decedată la 5 mai 1993, fiind soţul supravieţuitor al acesteia, care a avut calitatea de persoană refugiată.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus, în copie, înscrisuri, din care rezultă că este soţul supravieţuitor al numitei A.I.L., iar aceasta împreună cu familia s-a refugiat din Cluj în Turda.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civil nr. 43 din 25 ianuarie 2007 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, a dispus anularea Hotărârii nr. 20510 din 28 august 2006 emisă de pârâtă şi a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de soţ supravieţuitor în perioada 30 august 1943 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 mai 2006.
Împotriva hotărârii Instanţei de Fond a declarat recurs pârâta C.J.P.C., considerând-o nelegală şi netemeinică, arătând că în mod greşit i s-a recunoscut reclamantului calitatea de soţ supravieţuitor în condiţiile Legii nr. 189/2000, deoarece soţia reclamantului nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născută în localitatea de refugiu, din părinţi care s-au refugiat anterior naşterii sale în această localitate.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.
Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia fiind în aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că soţia reclamantului s-a refugiat din localitatea Cluj în Turda, în perioada 30 august 1943 – 6 martie 1945, în mod corect Instanţa de Fond a reţinut că aceasta a suportat consecinţele morale şi materiale ale refugiului, iar reclamantul se află în situaţia prevăzută de dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 189/2000 potrivit cărora „soţul supravieţuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea de o indemnizaţie lunară neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit".
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.C. împotriva sentinţei civile nr. 43 din 25 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2199/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2205/2007. Contencios → |
|---|
