ICCJ. Decizia nr. 2206/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2206/2007
Dosar nr. 6593/59/2006
Şedinţa publică din 25 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 317 din 21 noiembrie 2006 Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a Ordinului M.J. nr. 1388/C/2005 invocată de M.A. în Dosarul nr. 6265/2006 al Tribunalului Timiş.
În motivarea sentinţei se reţine că ordinul contestat reglementează stabilirea salariilor de bază ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul autorităţii judecătoreşti, în perioada 1 ianuarie 2003 – 5 mai 2005, în baza valorii de referinţă sectorială prevăzută de lege pentru funcţiile de demnitate publică alese şi numite din cadrul autorităţii legislative şi executive.
Instanţa de Fond a stabilit că acest ordin este legal, prevederile sale fiind conforme cu art. 11 alin. (1) al Legii nr. 50/1996 republicată, cu modificările şi completările aduse prin OG nr. 83/2000, conform cărora „indemnizaţia pentru magistraţi şi salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorităţii judecătoreşti, se stabilesc pe baza valorii de referinţă sectorială prevăzută de lege pentru funcţiile de demnitate publică alese şi numite din cadrul autorităţilor legislativă şi executivă. Această valoare corectată periodic în raport cu evoluţia preţurilor de consum în condiţiile stabilite de prevederile legale se aplică de drept şi personalului salarizat potrivit prezentei legi".
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs M.A., susţinând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Se susţine, în esenţă, că asimilarea valorii de referinţă sectorială folosită în salarizarea personalului auxiliar de specialitate cu cea folosită pentru magistraţi şi funcţiile de demnitate publică alese şi numite din organele autorităţii legislative şi executive s-a realizat doar prin intrarea în vigoare la data de 5 mai 2005 a Legii nr. 100/2005 pentru aprobarea OG nr. 23/2005 privind creşterile salariale aplicabile magistraţilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei pentru anul 2005, nicidecum începând cu data de 1 ianuarie 2003.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivul de recurs invocat, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat.
Prin art. 11 alin. (1) al Legii nr. 50/1996, republicată, cu modificările şi completările aduse prin OG nr. 83/2000 a prevăzut: „Indemnizaţia pentru magistraţi şi salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorităţii judecătoreşti se stabilesc pe baza valorii de referinţă sectorială prevăzută de lege pentru funcţiile de demnitate publică alese şi numite din cadrul autorităţilor legislativă şi executivă. Această valoare corectată periodic în raport cu evoluţia preţurilor de consum în condiţiile stabilite de prevederile legale se aplică de drept şi personalului salarizat potrivit prezentei legi".
În baza acestor prevederi, valoarea de referinţă sectorială prevăzută în anexele Legii nr. 50/1996 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a fost reglementată iniţial la valoarea de 1.140.800 lei atât pentru magistraţi, cât şi pentru personalul auxiliar de specialitate, fiind stabilită la nivelul valorii de referinţă sectorială prevăzută de lege pentru funcţiile de demnitate publică, valoare care s-a aplicat de la data de 1 noiembrie 2000 până la 31 decembrie 2001.
Legea bugetului de stat pe anul 2001, nr. 216/2001, a modificat prin art. 13 valoarea de referinţă sectorială pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, majorându-se la cuantumul de 1.515.280 lei, dar pentru personalul din justiţie s-a suspendat aplicarea acesteia în anul 2001.
Însă, prin Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 nu s-a mai prevăzut suspendarea aplicării valorii de referinţă sectorială pentru funcţiile de demnitate publică în alte sectoare de activitate.
Începând cu 1 ianuarie 2003 a intrat în vigoare OUG nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, aprobată prin Legea nr. 347/2003, care în art. 49 a prevăzut: „Valoarea de referinţă sectorială prevăzută în anexele nr. 2,4,5 şi 6 din Legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost majorată prin OUG nr. 187/2001, se majorează cu 6% începând cu data de 1 ianuarie 2003, faţă de nivelul din luna decembrie 2002 şi cu 9% începând cu data de 1 octombrie 2003, faţă de nivelul din luna septembrie 2003".
Or, dacă valoarea de referinţă sectorială, potrivit dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 50/1996, art. 13 din Legea nr. 216/2001 şi OUG nr. 187/2001, în luna decembrie 2002 era 1.833.754 lei, rezultă că majorările prevăzute de art. 49 din OUG nr. 177/2002 pentru anul 2003 trebuiau aplicate la această valoare.
Interpretând însă textul art. 49 din OUG nr. 177/2002 fără a se ţine seama de majorarea valorii de referinţă sectorială stabilită prin Legea nr. 216/2001 menţionată anterior (care, în temeiul art. 11 din Legea nr. 50/1996 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a modificat implicit nivelul valorii de referinţă sectorială prevăzută în anexele acestei legi), s-a ajuns la concluzia că valoarea de referinţă sectorială pentru personalul auxiliar de specialitate, calculată conform art. 49 citat, era la 1 ianuarie 2003 de 1.462.707 lei, iar la 1 octombrie 2003 de 1,594.530 lei, fără a se ţine seama de nivelul acestei valori în decembrie 2002.
Ca urmare, salariile personalului auxiliar de specialitate din cadrul Instanţelor judecătoreşti au fost calculate eronat în perioada 1 ianuarie 2003 – 5 mai 2005.
Prin Legea nr. 100/2005 de aprobare a OG nr. 23/2005, s-a rectificat practic eroarea prevăzută în art. 2 alin. (1) din acest act normativ, respectiv din OG nr. 23/2005, prevăzându-se: „Valoarea de referinţă sectorială prevăzută în anexele nr. 2,4,5 şi 6 la Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se majorează, începând cu data de 1 octombrie 2005, cu 8% faţă de nivelul din luna decembrie 2004, de la 2.380.593 lei la 2.571.040 lei".
Constatându-se că în perioada 1 ianuarie 2003 – 5 mai 2005 salariile de bază ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul Instanţelor judecătoreşti au fost calculate eronat şi că, potrivit dispoziţiilor legale menţionate, valoarea de referinţă sectorială prevăzută în anexele nr. 2,4,5 şi 6 din Legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost majorată prin OUG nr. 187/2001, la nivelul lunii decembrie 2002 era de 1.833.754 lei, la care urmau a se aplica majorările prevăzute de art. 49 din OUG nr. 177/2002, Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 1388/C/2005.
În concluzie, valoarea de referinţă sectorială prevăzută de anexele nr. 2,4,5 şi 6 din Legea nr. 50/1996 în perioada 1 ianuarie 2003 - 5 mai 2005 a fost stabilită de dispoziţiile legale menţionate anterior, respectiv, în temeiul Legii nr. 154/1998, OUG nr. 134/1999, art. 11 din Legea nr. 50/1996 modificată prin OG nr. 83/2000, art. 13 din Legea nr. 216/2001, OUG nr. 187/2001, art. 49 din OUG nr. 177/2002 şi art. 2 din OG nr. 23/2005 aprobată cu modificări prin Legea nr. 100/2005.
Prin urmare, Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1388/C/2005 a fost emis în temeiul şi în aplicarea dispoziţiilor legale enunţate anterior dispoziţii care au stabilit cuantumul valorii de referinţe sectoriale aplicabil personalului auxiliar de specialitate.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.A. împotriva sentinţei civile nr. 317 din 21 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2205/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2218/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
