ICCJ. Decizia nr. 2218/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2218/2007
Dosar nr. 1377/1/2007
Şedinţa publică din 25 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 118/ F-C din 18 decembrie 2006, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A.T. SA în contradictoriu cu pârâta A.R.R., intervenientă fiind SC M.S. SRL. Prin aceeaşi hotărâre a fost admisă cererea de intervenţie formulată SC M.S. SRL în interesul pârâtei A.R.R.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, aspectele arătate în continuare.
Reclamanta este beneficiara licenţei de traseu pentru traseul, Drăgăşani – Băbeni - Râmnicu Vâlcea, inclus în Programul de transport cu valabilitate pentru perioada 2005 - 2008, stabilit în baza Hotărârii C.J.V. nr. 63 din 15 aprilie 2005, care a fost anulată parţial prin sentinţa nr. 45/CA/2006 pronunţată de Tribunalul Argeş, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 489/R/C din 28 iunie 2006. În aceste condiţii, actele emise în baza respectivei hotărârii a C.J.V. au rămas fără suport juridic, chiar dacă nu s-a reţinut nici un fel de culpă pentru beneficiari. Pentru traseul în litigiu, C.J.V. a emis Hotărârea nr. 90 din 06 iulie 2006, prin care a modificat Programul de transport, în conformitate cu hotărârea judecătorească irevocabilă, care a desfiinţat grupa de trasee nr. 11 şi a stabilit că traseul în litigiu este traseu distinct. Pârâta A.R.R. avea obligaţia de a se conforma acestei hotărâri, în sensul modificării Programului de transport şi a scoaterii la licitaţie a traseului.
Nu există nici un fel de dovadă din care să rezulte că reclamanta, prin depunerea licenţelor, ar fi împiedicată să se înscrie la licitaţia ce va fi organizată pentru traseul respectiv.
Instanţa a respins susţinerile reclamantei referitoare la faptul că nu este reglementată o astfel de situaţie de retragere a licenţei şi că A.R.R. nu putea modifica programul de transport. Instanţa a avut în vedere prevederile art. 65 din Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, precum şi pe cele ale art. 30 din Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1842/2001.
A mai reţinut Instanţa că un program de transport nu poate exista fără o aprobare legală a C.J. şi că, în cauză, neexecutarea traseului derivă din anularea actului principal prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, iar nu din anularea sau retragerea licenţelor de transport din culpa părţilor, aşa încât împiedicarea reclamantei să se înscrie la licitaţie, poate forma obiectul unui litigiu, în baza contenciosului administrativ.
Sub acest aspect, reclamanta nu dovedeşte interesul vătămat şi nici că pârâta a emis adresa din 26 iulie 2006 cu încălcarea dispoziţiilor legale. În situaţia în care consideră că este prejudiciată prin înlăturarea sa de pe traseu, în absenţa unei culpe, în ceea ce o priveşte, reclamanta poate pretinde de la persoanele vinovate, acoperirea prejudiciului creat.
Instanţa a respins şi susţinerea intervenientei referitoare la caracterul de act pregătitor pe care l-ar avea adresa contestată, reţinând că actul este emis de către o autoritate publică în vederea executării legii, „dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice", fiind deci un act administrativ.
Instanţa de Fond a calificat cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC M.S. SRL Bradu ca fiind formulată în interesul pârâtei, în temeiul art. 51 C. proc. civ., întrucât actul administrativ nu o vatămă pe intervenientă în mod direct.
Împotriva sentinţei civile nr. 118/ F-C din 18 decembrie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta SC A.T. SA Râmnicu Vâlcea, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7,8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că nu-i pot fi retrase licenţele, întrucât nici o Instanţă nu a dispus anularea lor.
Pe de altă parte arată că grupa de trasee 11 este formată din 7 trasee distincte, iar Instanţa de Fond nu a observat că prin actul administrativ atacat se solicită predarea tuturor licenţelor, deşi hotărârea judecătorească invocată vizează un singur traseu: Drăgăşani- Băbeni – Râmnicu Vâlcea.
Recurenta consideră că fondul a ignorat prevederile cuprinse în art. 66 alin. (4) din Normele aprobate prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005, constatând greşit că nu există nici o dovadă în sensul că măsura administrativă dispusă ar împiedica-o pe viitor să participe la şedinţa de atribuire a aceluiaşi traseu sau cursă. În realitate, se susţine de către reclamantă, dovada o reprezintă tocmai textul de lege invocat.
În fine, recurenta conchide că legiuitorul a reglementat posibilitatea retragerii licenţelor de traseu numai pentru motive imputabile. Cum nu se poate reproşa nimic societăţii comerciale şi cum nu există o hotărâre judecătorească de retragere a licenţelor din circuitul civil, rezultă că adresa din 26 iulie 2006, emisă de intimata A.R.R. este nelegală şi trebuia anulată de Instanţa de Fond.
În recurs au formulat întâmpinări ambii intimaţi.
Intimata - pârâtă A.R.R., prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea recursului ca nefundat.
Arată că actul atacat nu se referă la retragerea, cu titlu de sancţiune, a licenţelor eliberate pentru gruparea 11, ci predarea acestora, ca efect al Hotărârii C.J.V. nr. 90 din 6 iulie 2006, care, la rândul său a fost emisă în baza unei judecătoreşti opozabile recurentei.
Şi intimata - intervenientă SC M.S. SRL Bradu a formulat prin întâmpinare aceeaşi apărare, adăugând şi că nu există nici un temei pentru a considera că recurenta va fi împiedicată să participe la următoarea şedinţă de atribuire electronică a traseelor, norma cuprinsă în art. 66 alin. (4) din normele aprobate prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005 (preluată de art. 62 alin. (4) din Normele privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora probate prin Ordinul M.T.C.T. nr. 892/2006) nefiindu-i aplicabilă.
Intimata - intervenientă a reiterat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, susţinând că adresa atacată nu este act administrativ, ci act emis pentru punerea în aplicare a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată:
Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 34 alin. (2) din OUG nr. 105/2005 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 102/2006, transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean se efectuează pe baza programelor de transport.
Programul de transport judeţean este, conform art. 3 alin. (1) pct. 35 din Legea nr. 102/2006 pentru aprobarea OUG nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, documentul propus şi aprobat de C.J., prin care se stabilesc traseele pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate. Licenţele de traseu se eliberează potrivit art. 49 din normele aprobate prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005 în vigoare la data emiterii licenţelor vizate de actul atacat, numai pentru traseele cuprinse în programele de transport rutier de persoane prin servicii regulate. Această dispoziţie a fost preluată de art. 47 din normele aprobate prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1982/2006, reglementare intervenită ca urmare a implementării Regulamentelor C.E.E. privind transportul de călători.
Recurenta împreună cu SC T. SRL, în baza contractului de asociere, au participat la licitarea traseelor şi a grupelor de trasee organizată de A.R.R. pentru traseele cuprinse în Programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic naţional, solicită atribuirea ofertei 27, grupa de trasee 11. Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor a declarat A - 301 - B ca fiind executanta traseelor cuprinse în grupa 11. Consecutiv validării, A.R.R. a emis licenţele de execuţie pentru traseele cuprinse în grupă, valabile pe toată perioada de valabilitate a Programului de transport, respectiv până la data de 30 iunie 2008.
Programul de Transport Rutier de Persoane prin Servicii Regulate în trafic Judeţean al Judeţului Vâlcea, pe perioada 2005 – 2008, menţionat anterior, fusese stabilit prin Hotărârea nr. 63 din 15 aprilie 2005, adoptată de C.J.V.
Această hotărâre a fost însă anulată parţial, prin sentinţa civilă, completul specializat, contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă, numai în ceea ce priveşte oferta 27, grupa de trasee 11, traseul Drăgăşani – Băbeni – Râmnicu Vâlcea.
Sentinţa este opozabilă părţilor din recursul de faţă întrucât, toate, au participat la judecarea litigiului.
Ca urmare a acestei sentinţe, C.J.V. a adoptat Hotărârea nr. 90 din 6 iunie 2006, prin care a modificat Programul de Transport Rutier de Persoane prin Servicii Regulate în Trafic Judeţean, pe perioada 2005 – 2008, aprobat prin Hotărârea C.J.V. nr. 63 din 15 aprilie 2005.
Şi această din urmă hotărâre a fost atacată în contencios administrativ de către SC A.T. SA Râmnicu Vâlcea şi SC T. SRL Râmnicu Vâlcea, prin sentinţa civilă nr. 52 din 23 ianuarie 2007, care nu este irevocabilă, acţiunea fiindu-le respinsă.
Prin actul atacat, adresa din 26 iulie 2006, intimata - pârâtă A.R.R., invocând sentinţa civilă nr. 45/ CA din 13 februarie 2006 pronunţată de Tribunalul Argeş şi Hotărârea nr. 90 din 6 iulie 2006 a C.J.V., anterior arătate, a solicitat recurentei predarea de îndată a licenţelor deţinute pentru traseele ofertei 27, gruparea 11, urmând ca societatea să mai poată executa curse pe traseele în discuţie până la 30 de zile după data şedinţei de atribuire.
Examinând cu prioritate, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, reiterată în recurs de intimata - intervenientă, Înalta Curte constată că această excepţie a fost legal soluţionată de judecătorul fondului.
Într-adevăr, Decizia administrativă comunicată prin adresa din 26 iulie 2006 a A.R.R. îndeplineşte toate condiţiile impuse de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru a fi considerat un act administrativ, respectiv este un act unilateral cu caracter individual, emis de o autoritate publică în vederea organizării executării legii şi care are ca efect stingerea unor raporturi juridice preexistente.
Şi în ceea ce priveşte fondul cauzei, judecătorul de la prima Instanţă a raţionat corect atunci când a reţinut că actele administrative emise în baza Hotărârii nr. 63 din 15 aprilie 2005 a C.J.V. au rămas fără suport juridic, după rămânerea irevocabilă a sentinţei civile nr. 45/CA/2006 a Tribunalului Argeş.
Numai că acesta ca şi intimata - pârâtă A.R.R. a extins efectele acestei hotărâri judecătoreşti, dincolo de limitele stabilite prin dispozitiv.
Într-adevăr, după cum s-a arătat în precedent Hotărârea nr. 63 din 15 aprilie 2005 a C.J.V. a fost anulată pentru nelegalitate numai în ce priveşte traseul Drăgăşani – Băbeni – Râmnicu Vâlcea, cuprins în oferta 27, grupa de trasee 11.
Prin urmare, măsura administrativă dispusă de A.R.R., de predare a licenţelor de traseu, apare ca fiind justificată numai în ceea ce priveşte traseul sus indicat.
De altfel, prefigurând demersurile administrative ale C.J.V. şi ale A.R.R., Judecătorul cauzei soluţionate prin sentinţa nr. 45/2006 a Tribunalului Argeş a arătat explicit în considerentele acestei hotărâri că „pentru traseul în discuţie se va reanaliza situaţia şi se va relua procedura de atribuire cu respectarea dispoziţiilor legale".
Este reală susţinerea recurentei referitoare la faptul că licenţa pentru traseu nu a fost anulată de Instanţă şi că predarea acesteia nu se regăseşte între cazurile limitativ prevăzute în art. 65 din Normele aprobate prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005, când A.R.R. poate retrage licenţele de traseu.
Numai că această licenţă a devenit caducă, fiind lovită de o cauză de ineficacitate, ulterioară emiterii sale (hotărârea judecătorească irevocabilă de anulare parţială a actului administrativ în baza căruia s-a declarat procedura finalizată cu emiterea licenţei) şi independentă de voinţa autorului actului (A.R.R.). Altfel spus, deşi licenţa pentru traseu nu a fost anulată de o Instanţă de Judecată şi deşi recurenta nu se găseşte în nici una dintre situaţiile la care se referă art. 65 din Normele aprobate prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005 (în prezent art. 61 din Ordinul M.T.C.T. nr. 1892/2006), totuşi, acest act juridic este lipsit de orice efecte.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va admite recursul, cu consecinţa modificării sentinţei atacate şi admiterii în parte a cererii de chemare în judecată.
În temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va fi anulată în parte măsura administrativă dispusă de intimata - pârâtă A.R.R., comunicată prin adresa din 26 iulie 2006, pe care o va menţine numai în ceea ce priveşte traseul Drăgăşani – Băbeni – Râmnicu Vâlcea. Cum cererea de intervenţie accesorie formulată de SC M.S. SRL Bradu, în interesul A.R.R., viza chiar acest traseu, va fi admisă şi această cerere.
Nu există nici un element care să susţină pretinsa împiedicare a recurentei de a participa la şedinţa publică următoare de atribuire organizată de A.R.R., potrivit art. 51 din Ordinul M.T.C.T. nr. 1892/2006, în condiţiile în care predarea licenţei de traseu în discuţie nu este consecinţa săvârşirii vreuneia din faptele pe care le enumără art. 65 din Normele aprobate prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005 (respectiv art. 61 din Normele aprobate prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1892/2006).
De altfel, A.R.R. a exprimat această poziţie pe tot parcursul procesului de faţă.
Cât priveşte licenţele de traseu eliberate pentru celelalte trasee cuprinse în oferta 27, grupa de trasee 11, Înalta Curte constată că intimata - pârâtă A.R.R. nu a justificat măsura administrativă dispusă, de solicitare a predării acestora, astfel că, în partea care le priveşte, actul atacat apare ca fiind nelegal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC A.T. SA Râmnicu Vâlcea împotriva sentinţei civile nr. 118/ F-C din 18 decembrie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite în parte acţiunea formulată de SC A.T. SA Râmnicu Vâlcea.
Anulează în parte măsura administrativă dispusă de pârâta A.R.R. şi comunicată prin adresa din 26 iulie 2006, pe care o menţine numai în ceea ce priveşte traseul Drăgăşani – Băbeni – Râmnicu Vâlcea.
Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de SC M.S. SRL Bradu.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2206/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2221/2007. Contencios → |
|---|
