ICCJ. Decizia nr. 2249/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2249/2007
Dosar nr. 45623/3/2005
Şedinţa publică din 27 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti, reclamantul B.F.I. a solicitat anularea Deciziei nr. 379 din 22 august 2005 emisă de D.G.A.N.P. – M.I.
În motivarea cererii se arată că Decizia nu a fost contrasemnată de M.J., nu a fost publicată în M. Of. al României şi conţine prevederi neclare care dau posibilitatea săvârşirii de abuzuri.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1968 din 18 aprilie 2006 a admis excepţia necompetenţei materiale şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
S-a reţinut că în speţă se solicită anularea unui decizii emise de D.G.A.N.P., care este instituţie publică de interes naţional în subordinea M.J., astfel că, în primă Instanţă, competenţa de soluţionare revine Curţii de Apel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar din punct de vedere teritorial, competenţa aparţine Curţii de Apel Bucureşti potrivit art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti sub nr. 45623/3/2005, iar reclamantul a depus la dosar un memoriu în care precizează că înţelege să cheme în judecată A.N.P. şi această instituţie să fie introdusă în cauză în calitate de pârât.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2718 din 2 noiembrie 2006 a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţie invocată din oficiu de Instanţă, şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamant ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâtul M.I.
În motivarea sentinţei se arată că reclamantul avea obligaţia legală, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca înainte de a sesiza Instanţa competentă să formuleze o plângere prealabilă autorităţii emitente a actului administrativ contestat pentru revocarea acelui act.
Această procedură prealabilă este obligatorie pentru acţiunile formulate în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar din actele depuse de reclamant nu rezultă că reclamantul a efectuat această procedură prealabilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul B.F.I., criticând soluţia ca fiind nelegală şi netemeinică.
Recurentul a solicitat Instanţei de Recurs, scutirea de plată a taxei de timbru pentru cererea de recurs şi să i se acorde asistenţă judiciară gratuită, iar prin încheierea din 16 martie 2007 au fost admise cererile.
Apărătorul desemnat al recurentului a invocat faptul că hotărârea Instanţei de Fond a fost dată fără a fi citată A.N.P., autoritate publică cu care a înţeles să se judece, în contradictoriu reclamantul - recurent.
Examinând actele aflate la dosar, motivele de recurs, dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamant pentru următoarele considerente:
Reclamantul, chiar dacă, iniţial, în cererea de chemare în judecată a indicat ca pârât pe M.I. - director general al A.N.P.,ulterior, după declinarea competenţei, la Curtea de Apel Bucureşti, declinare care a avut în vedere tocmai faptul că, în speţă, pârât ar fi o autoritate publică centrală reclamantul a solicitat introducerea în calitate de pârât al A.N.P.
Cu toate acestea, Instanţa de Fond a procedat la soluţionarea cererii fără a fi introdusă în cauză şi citată A.N.P.
Potrivit art. 85 C. proc. civ., Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
În cauză, se constată că A.N.P. nu a fost citată la Instanţa de Fond, deşi reclamantul indicase citarea ei în calitate de pârât.
În baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ., hotărârea Instanţei de Fond este nelegală.
Potrivit art. 312 alin. (5) teza a II-a C. proc. civ., pentru că judecarea cauzei s-a făcut fără citarea pârâtei, va fi admis recursul, va fi casată sentinţa atacată şi va fi trimisă cauza spre rejudecare aceleaşi Instanţe.
La rejudecare, vor fi avute în vedere şi motivele de recurs invocate de recurentul - reclamanta care susţine că a formulat cerere către A.N.P., dar că nu i-a fost comunicat nici un răspuns.
Având în vedere că recurentului i-a fost acordată asistenţă şi apărarea gratuită printr-un avocat delegat de baroul avocaţilor, conform art. 75 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 alin. (1) C. proc. civ. pentru ca cheltuielile judiciare să fie puse în sarcina celeilalte părţi, cheltuielile de judecată în sumă de 150 RON, reprezentând onorariu avocat, vor fi achitate din fondurile M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.F.I. împotriva sentinţei civile nr. 2718 din 2 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi Instanţe.
Cheltuielile de judecată în sumă de 150 RON lei, reprezentând onorariu avocat vor fi achitate din fondurile M.J.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2245/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2254/2007. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
