ICCJ. Decizia nr. 2263/2007. Contencios. îndreptare eroare materială. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2263/2007
Dosar nr. 1749/1/2007
Şedinţa publică din 27 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul S.G. a chemat în judecată C.G.M.B. şi Primarul General al Municipiului Bucureşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii, în solidar, la plata unor daune cominatorii de 5.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, calculate cu începere de la data pronunţării sentinţei până la data când va fi executată sentinţa civilă nr. 439 din 27 aprilie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 648 din 13 mai 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, a admis excepţia lipsei calităţi procesuale pasive a Primarului General al Municipiului Bucureşti, a admis, în parte, cererea reclamantului şi în temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990 a fost obligat pârâtul C.G.M.B. la plata de daune cominatorii către reclamant în sumă de 1 milion de lei/ zi de întârziere începând cu data de 16 martie 2001 şi până la executarea sentinţei civile irevocabile nr. 439 din 27 aprilie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ.
În motivarea sentinţei se arată că sentinţa civilă nr. 439 din 27 aprilie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, a rămas irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 664 din 16 februarie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, iar C.G.M.B. nu a executat dispoziţiile sentinţei sus - menţionate în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 şi, de aceea, va fi obligat la plata de daune cominatorii în sumă de 1 milion de lei/ zi de întârziere începând cu data de 16 martie 2001 şi până la executarea efectivă a sentinţei.
La data de 16 decembrie 2004, reclamantul a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentinţa civilă nr. 684 din 13 mai 2003, în sensul că, Instanţa, din eroare a trecut data de 16 martie 2001, ca fiind data de începere a plăţii daunelor cominatorii, în loc de 28 mai 2000, aşa cum era corect, data la care sentinţa nr. 439 a rămas definitivă.
Se consideră că în sentinţă trebuia să fie indicată data rămânerii definitive a sentinţei nr. 439 din 27 aprilie 2000 şi nu data rămânerii irevocabile, aşa cum a indicat Instanţa de Fond.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 11 ianuarie 2005, a respins cererea de îndreptare a erorii materiale ca neîntemeiată, cu motivarea că cele susţinute de reclamant nu reprezintă o eroare materială pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., ci eventual o greşeală de judecată.
Împotriva acestei Încheieri a declarat recurs reclamantul, arătând că a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale pentru ca hotărârea să fie conformă cu prevederile art. 16 din Legea nr. 29/1990, care stabileşte un termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, pentru că în hotărâre s-a stabilit că termenul se calculează în raport de data rămânerii irevocabilă a hotărârii.
Recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
S-a formulat recurs împotriva unei încheieri pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, prin care a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale.
Se susţine că Instanţa care a pronunţat sentinţa civilă nr. 648 din 13 mai 2003, dintr-o eroare materială, a stabilit că data de la care se acordă daunele cominatorii ar fi 16 martie 2001, pentru că ar fi corect ca data să fie 28 mai 2000 când sentinţa nr. 439 din 27 aprilie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti a rămas definitivă.
De precizat ar fi că sentinţa nr. 648 din 13 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti a rămas definitivă prin nerecurare.
Potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerea părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
După cum se poate observa textul stabileşte că pe această cale pot fi îndreptate erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor, cele de calcul sau orice altă eroare materială.
Problema care trebuie dezlegată este dacă cele menţionate în sentinţa nr. 648 din 13 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti cu privire la data de la care se acordă daunele cominatorii pentru neexecutarea unei hotărâri pronunţate de o Instanţă de contencios administrativ constituie sau nu o eroare materială, în sensul art. 281 alin. (1) C. proc. civ.
Se poate observa că această menţiune nu constituie o eroare materială, ci o problemă care vizează fondul cererii reclamantului, care eventual, ar fi putut să constituie motiv de recurs dacă reclamantul ar fi considerat că daunele trebuiau acordate de la o altă dată decât cea stabilită de Instanţă, însă nu poate fi apreciată eroare materială.
Însă, reclamantul nu a exercitat calea de atac a recursului ci încearcă o modificare a dispozitivului sentinţei prin formularea unei cereri de îndreptare de eroare materială.
Apreciind că soluţia Instanţei de Fond este conformă în dispoziţiile legale, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.G. împotriva Încheierii din 11 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2254/2007. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 2268/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
