ICCJ. Decizia nr. 2254/2007. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2254/2007
Dosar nr. 9013/2/2006
Şedinţa publică din 27 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 2 octombrie 2006 reclamanta SC O.T. SRL a chemat în judecată pe pârâtul C.N.A. solicitând Instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea Deciziei nr. 661 din 15 septembrie 2006 şi exonerarea sa de plata amenzii în cuantum de 10.000 RON.
În motivarea acţiunii, se arată de către reclamantă că prin Decizia nr. 661 din 15 septembrie 2006 i-a fost aplicată o amendă contravenţională în cuantum de 10.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 şi a dispoziţiilor art. 99 din Decizia C.N.A nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare.
Se susţine de către reclamantă că Decizia a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 91 din Legea 504/2002, sancţiunea amenzii fiind aplicată fără emiterea unei somaţii prealabile societăţii; în plus, argumentele reţinute de pârât în cuprinsul deciziei contestate sunt eronate.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe art. 112 şi urm. C. proc. civ., Legea 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, Decizia nr. 187/2006 a C.N.A., Legea nr. 554/2004.
Pârâtul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3695 din 19 decembrie 2006, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima Instanţă a reţinut următoarele:
Prin Decizia nr. 661 din 15 septembrie 2006 emisă de C.N.A. a fost sancţionată reclamanta SC O.T. SRL cu suma de 10.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 şi ale art. 99 alin. (1) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizua.
S-a reţinut în Decizia atacată în cauză faptul că, în perioada 31 iulie – 3 august 2006, emisiunea T. a postului de televiziune O.T.V. a fost monitorizată, întocmindu-se un raport de monitorizare care a fost înaintat C.N.A. Ca urmare a analizării acestui raport de monitorizare şi a vizionării înregistrărilor efectuate, pârâtul a constatat că au fost încălcate prevederile legale sus menţionate, în sensul că au fost difuzate mai multe ediţii ale emisiunii T. cu încălcarea reglementărilor privind difuzarea de jocuri şi concursuri.
În fapt, în datele de 1 şi 3 august 2006, în cadrul emisiunii T., postul de televiziune nu a precizat modalitatea prin care s-a ajuns la soluţia corectă în privinţa probelor constând în adunarea de numere dintr-o imagine dată.
În data de 31 iulie 2006, prezentatoarea emisiunii a informat publicul că poate intra oricând în legătură cu ea dacă formează numărul de telefon x, informaţie care nu era reală, aceasta aflându-se în contradicţie cu textul care se derula în partea superioară a ecranului, care arăta că selectarea participanţilor se face în mod aleatoriu printr-un program informatic, iar conectarea este făcută de un operator telefonic.
Ca atare, s-a constatat de către Consiliu faptul că, în cele trei ediţii ale emisiunii, postul de televiziune a încălcat normele care prevăd obligaţia radiodifuzorilor de a prezenta în mod corect informaţiile transmise publicului, care, în aceste condiţii, a fost indus în eroare, urmărindu-se de fapt înşelarea acestuia.
Prima Instanţă a apreciat că nu poate primi susţinerea reclamantei în sensul că au fost încălcate prevederile art. 91 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 504/2002, întrucât la dosar se află copia Deciziei nr. 454 din 18 iulie 2006 prin care societăţii O.T. SRL, respectiv postului de televiziune O.T.V., i-a fost adresată o somaţie publică, dispunându-se intrarea de îndată în legalitate, pentru încălcarea art. 3 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 504/2002 şi art. 101 alin. (1) lit. c) din Codul audiovizualului, deoarece în perioada 26 - 29 iunie 2006 postul de televiziune O.T.V. a difuzat mai multe ediţii ale emisiunii T., fără a aduce la cunoştinţa publicului în scris şi oral faptul că, în momentul formării numerelor de apel, tariful se aplică automat.
În plus, Curtea a constatat că emisiunea T. a mai făcut obiectul unei decizii a C.N.A. prin care s-a dispus emiterea unei somaţii publice pentru încălcarea art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, ca urmare a nerespectării obligaţiilor legale şi inducerii în eroare a publicului telespectator, prin oferirea de informaţii inexacte referitoare la contactarea telefonică a postului de televiziune în cadrul aceleiaşi emisiuni concurs.
Pe de altă parte, Instanţa de Fond a apreciat că nu prezintă relevanţă faptul că s-a aplicat o singură sancţiune pentru două activităţi desfăşurate în zile diferite, atâta timp cât s-a reţinut că a fost încălcată aceeaşi dispoziţie legală.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat recurs, în termen legal, reclamanta SC O.T. SRL, care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei, iar pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea cererii de recurs se susţine de către recurentă că prima Instanţă a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta arată faptul că, în speţă, au fost încălcate dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 504/2002, întrucât intimatul nu a emis anterior aplicării sancţiunii contravenţionale o somaţie care să conţină condiţii şi termene precise de intrare în legalitate, motiv pentru care Decizia nr. 661 din 15 septembrie 2006, emisă de C.N.A., este nelegală.
În plus, recurenta susţine că prima Instanţă a interpretat în mod greşit prevederile art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului şi din Decizia nr. 187/2006, considerând că, în cadrul emisiunii T., postul O.T.V. nu a precizat modalitatea prin care s-a ajuns la soluţia corectă, iar în cadrul ediţiei din 31 iulie 2006 a fost oferită verbal o informaţie care nu corespundea realităţii, în sensul că nu se putea intra oricând în direct, aşa cum s-a afirmat de către prezentatoare, informaţie care era în contradicţie cu cele afişate pe ecran.
Recurenta arată că din cuprinsul deciziei atacate nu reiese motivul prin care radiodifuzorul nu şi-a respectat obligaţia de a asigura informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor.
În opinia recurentei, atunci când a emis Decizia de sancţionare, intimatul s-a aflat într-o gravă eroare cu privire la aplicarea dispoziţiilor legale anterior indicate, întrucât acestea nu prevăd că radiodifuzorii trebuie să precizeze modalitatea prin care s-a ajuns la soluţia corectă, ci să indice care sunt regulile de participare, premiile, preţul.
Pe de altă parte, recurenta susţine faptul că formularea utilizată de prezentatoare în cadrul emisiunii analizate, respectiv: „Dumneavoastră trebuie să ştiţi că intraţi oricând în legătură directă cu mine dacă formaţi nr. de telefon x" nu încalcă prevederile legale în discuţie.
Recurenta arată că, mai mult decât atât, această informaţie nu s-a aflat nici o clipă în contradicţie cu textul derulat pe ecran, întrucât prezentatoarea emisiunii se referea foarte clar la faptul că participanţii pot intra oricând în direct dacă sună la numărul de telefon indicat şi sunt selectaţi de calculator.
Prin urmare, în concepţia recurentei, publicul telespectator nu a fost înşelat, fiindu-i aduse la cunoştinţă pe croll (sub formă scrisă), condiţiile de participare cu privire la desfăşurarea concursului.
În altă ordine de idei, recurenta arată că primul raport de monitorizare depus la dosar se referă la perioada 24 - 26 iulie şi nu la perioada 31 iulie - 3 august 2006. Prin urmare, acesta nu poate sta la baza emiterii deciziei de sancţionare.
De asemenea, cu privire la punctul doi din cel de al doilea raport de monitorizare, întocmit pentru perioada 31 iulie – 03 august 2006, recurenta susţine că emisiunile G. din perioada 02 - 03 august 2006 şi, respectiv, Q. din 03 august, nu sunt difuzate de postul O.T.V., ci de posturile P. TV. şi, respectiv, N. TV.
În plus, recurenta arată faptul că amenda care i-a fost aplicată reprezintă o sancţiune mult prea severă, în raport de gravitatea faptei săvârşite şi de efectele pe care aceasta le poate avea.
Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ, Înalta Curte constată că se impune respingerea recursului ca nefondat.
Sentinţa criticată este legală şi temeinică, în speţă nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ, în vederea casării sau modificării hotărârii.
Instanţa de Fond a analizat corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, aşa cum s-a reţinut de prima Instanţă, prin Decizia nr. 661 din 15 septembrie 2006, emisă de C.N.A. recurenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională în sumă de 10.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 şi ale art. 99 alin. (1) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.
Conform acestor prevederi legale, radiodifuzorii au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului, prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor; jocurile şi concursurile trebuie să se desfăşoare în mod corect, iar regulile acestora trebuie să fie clare şi să fie aduse la cunoştinţa telespectatorilor în mod corespunzător.
Referitor la motivul de recurs privind pretinsa nerespectare a condiţiei procedurii somării prealabile a societăţii, prevăzută de art. 91 din Legea audiovizualului, Înalta Curte constată că, în raport de această dispoziţie legală şi de probele administrate în speţă, prima Instanţă a reţinut în mod corect că au fost respectate condiţiile stabilite de legiuitor.
În plus, Înalta Curte reţine că recurenta nu s-a conformat celor dispuse prin somaţiile anterioare şi a încălcat din nou aceleaşi prevederi legale, astfel că intimatul i-a aplicat în mod corect sancţiunea amenzii prevăzută de art. 91 din Legea audiovizualului.
Celălalt motiv de recurs, invocat de recurentă, nu este fondat.
Astfel, recurenta susţine că, din cuprinsul deciziei atacate, nu reiese motivul prin care radiodifuzorul nu şi-a respectat obligaţia de a asigura informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi că emitentul acestei decizii a făcut o greşită aplicare a textelor legale enunţate în aceasta.
În acest sens, recurenta arată că prezentatoarea emisiunii T., de la postul O.T.V. preciza că publicul poate intra oricând în legătură telefonică directă, prin formarea unui număr de telefon, în timp ce pe ecran era derulat un text potrivit căruia conectarea participanţilor se efectua în mod electronic de către un calculator, iar la sfârşit se extrăgea aleatoriu o persoană care urma să fie sunată de către operatorul telefonic.
Într-adevăr, aşa cum a reţinut atât intimatul, cât şi Instanţa de Fond, prin utilizarea acestui procedeu, recurentul a dezinformat publicul telespectator, care spera să intre în legătură directă cu prezentatorul emisiunii.
De asemenea, Instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondată nici critica referitoare la faptul că rapoartele de monitorizare depuse la dosarul cauzei nu reflectă situaţia de fapt, deoarece, susţine recurenta, pe de-o parte, acestea au în vedere o perioadă mai mare de timp decât cea reţinută prin Decizia atacată, iar pe de altă parte, nu este identificat postul care a difuzat aceste emisiuni.
În acest sens, se poate observa că rapoartele de monitorizare depuse la dosarul de fond sunt cele care au stat la baza aplicării sancţiunii contravenţionale contestate în prezenta speţă şi arată perioada în care a fost monitorizată emisiunea T. de la postul O.T.V., care s-a desfăşurat permanent în aceleaşi condiţii.
Pe de altă parte, contrar celor susţinute de recurentă, Înalta Curte constată că amenda contravenţională aplicată societăţii a fost corect individualizată de către intimat, având în vedere că aceasta a mai fost sancţionată anterior de nenumărate ori pentru încălcarea dispoziţiilor legale în discuţie, ceea ce demonstrează o rea credinţă din partea acesteia, urmare a comportamentului ei constant de încălcare a legii.
În consecinţă, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL împotriva sentinţei civile nr. 3695 din 19 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2249/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2263/2007. Contencios. îndreptare eroare... → |
|---|
