ICCJ. Decizia nr. 2276/2007. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2276/2007
Dosar nr. 12247/54/2006
Şedinţa publică din 2 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 22 mai 2006, M.M. şi C.A. au chemat în judecată SC G.T. SA Târgu Cărbuneşti prin lichidator SC B.N.P.C. SA Craiova, solicitând să se constate nulitatea absolută parţială a certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.O.9 nr. 0619 din 12 mai 1997 cu privire la suprafeţele de teren provenite de la autorii lor şi care în mod abuziv au fost incluse în acest act.
La 27 octombrie 2004, reclamanţii în temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ au înţeles să invoce excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare apreciind că emiterea acestuia s-a făcut cu încălcarea dreptului de proprietate.
Prin încheierea din 24 noiembrie 2006, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de sesizare cu excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare din 12 mai 1997, reţinând că acesta este chiar actul a cărui anulare se cerere pentru acţiunea introductivă.
Prin sentinţa civilă nr. 5 din 12 ianuarie 2007 aceiaşi Instanţă a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamanţilor, constatând că în cauză nu s-a îndeplinit procedura administrativă prealabilă.
Apreciind ambele hotărâri ca nelegale şi netemeinice M.M. şi C.A. au declarat recurs, susţinând că în ce priveşte excepţia de nelegalitate, aceasta nu a fost pusă în discuţia părţilor, iar în ce priveşte lipsa plângerii prealabile, cum actul administrativ dedus judecăţii a intrat în circuitul civil, o asemenea procedură este ineficientă autoritatea emitentă neputând să mai revină asupra lui.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, excepţia de nelegalitate a unui act administrativ, definită de doctrină ca mijloc de apărare poate face obiectul cercetării, atunci când de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond.
Cum în cauză legalitatea certificatului de atestare din 12 mai 1997 este contestată atât pe fond cât şi pe cale de excepţie, în mod corect Instanţa fondului a respins excepţia, constatând că nu este îndeplinită cerinţa textului de lege menţionat în sensul existenţei unui raport de dependenţa între actul contestat pe cale de excepţie şi soluţionarea litigiului pe fond.
Nefondată este şi critica din recurs referitoare la respingerea acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile.
Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 anterior sesizării Instanţei de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim trebuie să solicite autorităţii emitente a actului administrativ revocarea în tot sau în parte a acestuia în 30 de zile de la comunicare.
Neîndeplinirea acestei cerinţe procedurale, de altfel, condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, constituie în fapt un fine de neprimire.
Astfel fiind şi cum certificatul de atestare a dreptului de proprietate are natura juridică a unui act administrativ, de autoritate constitutiv de drepturi, sesizarea Instanţei de contencios administrativ cu acţiune în anularea lui trebuit făcută cu respectarea normelor imperative impuse de legiuitor.
Sesizând corect în cazul de faţă că reclamanţii au efectuat procedura administrativ prealabilă după ce au investit Instanţa de contencios, legal şi temeinic Curtea de Apel Craiova a respins ca inadmisibilă acţiunea acestora.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.M. şi de C.A. împotriva sentinţei civile nr. 5 din 12 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, precum şi a încheierii din 24 noiembrie 2006, pronunţată de aceiaşi Instanţă, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2275/2007. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 2278/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
