ICCJ. Decizia nr. 2278/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2278/2007
Dosar nr. 1357/57/2006
Şedinţa publică din 2 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 20 iunie 2006, reclamantul R.L.H. a chemat în judecată A.N.V., solicitând anularea Ordinului nr. 5667 din 10 aprilie 2006 şi a actelor administrative premergătoare, reintegrarea în funcţia publică deţinută anterior, aceea de controlor vamal principal la B.V.M., precum şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite şi a sumei de 30.000 RON daune morale.
În motivarea cererii, reclamantul arătat că măsura destituirii din funcţie dispusă prin ordinul contestat este neîntemeiată, susţinerea pârâtei în sensul comiterii unei abateri disciplinare grave fiind nefondată.
Din punct de vedere formal, a mai precizat reclamantul nu au fost indicate corect şi individualizate temeiurile juridice ale sancţiunii dispuse, pârâta ignorând şi prevederile art. 65 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora era obligată să ţină cont de cauzele şi gravitatea abaterii, de împrejurările în care a fost săvârşită şi gradul de vinovăţie, de comportarea generală în timpul serviciului a funcţionarului public şi de existenţa altor sancţiuni disciplinare.
Pe fondul cauzei, reclamantul a învederat că aspectele reţinute ca abatere disciplinară prin ordinul atacat nu pot constitui o astfel de faptă, întrucât aplicarea procedurii simplificate de vămuire este una uzuală în activitatea vamală curentă, în concordanţă cu normele şi standardele generale europene.
Prin sentinţa civilă nr. 170 din 10 noiembrie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea şi a anulat parţial ordinul atacat, numai cu privire la sancţiunea disciplinară aplicată care a fost înlocuită cu aceea a suspendării avansării în gradele de salarizare sau de promovare în funcţia publică pe o perioadă de 3 ani.
Instanţa a mai dispus obligarea pârâtei să-l reintegreze în funcţia publică de controlor vamal principal la B.V.M. şi să-i achite drepturile salariale cuvenite începând cu data de 17 aprilie 2006.
Au fost respinse capetele de cerere privind anularea actelor ce au stat la baza emiterii ordinului contestat şi plata daunelor morale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa a reţinut că abaterile disciplinare menţionate în ordinul prin care s-a dispus destituirea reclamantului din funcţia de controlor vamal principal au fost corect reţinute, reclamantul încălcându-şi îndatoririle de serviciu stabilite prin fişa postului prin neefectuarea controlului vamal fizic la importurile de flori efectuate de două societăţi comerciale în luna februarie 2006.
Instanţa a constatat că pârâta a procedat la o greşită individualizare a sancţiunii, nefiind întemeiată aplicarea măsurii celei mai grave, destituirea din funcţie. În acest sens, s-a apreciat că împrejurările comiterii abaterii disciplinare, lipsa altor sancţiuni disciplinare, comportarea anterioară a reclamantului la locul de muncă, justifică aplicarea unei măsuri mai puţin grave, respectiv a sancţiunii prevăzute de art. 65 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta A.N.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a solicitat în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât Instanţa a pronunţat soluţia în baza unui probatoriu insuficient administrat, iar considerentele sentinţei nu se referă şi la apărările de fond invocate prin întâmpinare.
În acest sens, pârâta a arătat că Instanţa a respins în mod eronat probele solicitate de autoritate, nerespectând principiile contradictorialităţii şi al dreptului la apărare.
În subsidiar s-a cerut menţinerea sancţiunii disciplinare aplicate prin ordinul atacat, întrucât abaterile disciplinare comise de reclamant prezintă un grad ridicat de pericol social, aducând o gravă atingere prestigiului autorităţii vamale.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii.
Referitor la primul motiv de recurs, criticile formulate sunt nefondate.
În Şedinţa publică din 15 septembrie 2006, Instanţa a încuviinţat probele solicitate de pârâtă, respectiv acte, interogatoriul reclamantului şi martorii M.A. şi D.P., probe care au fost administrate. Referitor la înscrisurile privind stadiul cercetărilor penale pornite împotriva reclamantului, Instanţa a pus în vedere pârâtei să le solicite şi să le depună la dosar, având în vedere împrejurarea că procesul penal s-a declanşat la sesizarea A.N.V.
Criticile formulate de pârâtă sunt însă întemeiate cu privire la înlocuirea sancţiunii disciplinare a destituirii din funcţie cu aceea a suspendării dreptului de avansare în gradele de salarizare sau de promovare în funcţia publică pe o perioadă de 3 ani.
Potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată, încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora.
Existenţa abaterii disciplinare şi vinovăţia funcţionarului public în comiterea acestuia, reţinute ca atare de Instanţa de Fond, nu au format obiectul criticii aduse de pârâtă, ele nefiind contestate nici de reclamant care nu a declarat recurs în cauză.
Atât Instanţa, în considerentele sentinţei, cât şi pârâta în motivele de recurs au făcut trimitere la prevederile art. 65 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, republicată, potrivit cărora la individualizarea sancţiunii disciplinare se va ţine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcţionarului public, precum şi de existenţa în antecedentele acestuia a altor sancţiuni disciplinare care nu au fost ridicate.
Cu privire la acest aspect, Curtea reţine că ordinul contestat a fost emis cu respectarea acestor dispoziţii, precum şi a prevederilor art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora destituirea din funcţia publică se dispune, ca sancţiune disciplinară pentru săvârşirea repetată a unor abateri disciplinare sau a unei abateri disciplinare care a avut consecinţe grave.
În cauză, abaterea comisă de reclamant a fost în mod corect apreciată de pârâtă ca având gravitatea cerută de textul susmenţionat, ce a atras sancţiunea disciplinară cea mai severă.
Actul administrativ de sancţionare a reclamantului descrie abaterea disciplinară săvârşită, iar înscrisurile pe care s-a fundamentat ordinul indică deficienţele concrete constatate în activitatea reclamantului, respectiv neefectuarea controlului vamal fizic al mărfurilor importate în perioada ianuarie - februarie 2006, diverse sortimente de flori, titular de import fiind SC L. SRL.
În acest mod, reclamantul şi-a încălcat atribuţiile de serviciu stabilite prin fişa postului, faptele fiind corect încadrate în prevederile art. 65 alin. (2) lit. g) şi j) din Legea nr. 188/1999 republicată, manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei în care funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea, respectiv încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţii, conflicte de interese şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici.
Abaterea săvârşită de reclamant, care a confirmat pe declaraţiile vamale de import efectuarea controlului vamal fizic, procedură obligatorie, fără ca această activitate să se desfăşoare, constituie o faptă gravă de natură a compromite atât prestigiului funcţiei deţinute, cât şi cel al autorităţii vamale, care justifică aplicarea sancţiunii disciplinare a destituirii din funcţia publică.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea, admiţând recursul, va casa sentinţa atacată şi va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.V. reprezentată de D.R.V.B. împotriva sentinţei civile nr. 170 din 10 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea formulată de R.L.H.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2276/2007. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 2281/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
