ICCJ. Decizia nr. 2281/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2281/2007
Dosar nr. 609/1/2007
Şedinţa publică din 2 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 29 iunie 1998, reclamanta Primăria Municipiului Oneşti a solicitat obligarea pârâtei SC O. SA Oneşti să respecte Hotărârea nr. 12 din 13 iunie 1996 adoptată de C.L. al Municipiului Oneşti, în sensul de a-i preda bunurile prevăzute în hotărârea respectivă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâta a fost înfiinţată ca persoană juridică prin reorganizarea R.A.G.C.O. în baza Hotărârii nr. 5 din 24 februarie 1995, dar a inclus nelegal în patrimoniul său bunuri care aparţin domeniului public al municipiului Oneşti.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională, solicitând obligarea reclamantei de a respecta paşnica posesie şi folosinţă a bunurilor din patrimoniul său, astfel cum au fost evidenţiate în Hotărârea nr. 5 din 24 februarie 1995. Pârâta a invocat şi excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 12 din 13 iunie 1996 adoptată de C.L. al Municipiului Oneşti, motivând că este contrară dispoziţiilor Legii nr. 69/1991 privind situaţia juridică a bunurilor aflate în administrarea regiilor desfiinţate.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa nr. 229 din 15 decembrie 2003, prin care a admis excepţia de nelegalitate, a constatat nelegalitatea Hotărârii nr. 12 din 13 iunie 1996 a C.L. al Municipiului Oneşti în raport de dispoziţiile art. 127 din Legea nr. 69/1991, a admis cererea reconvenţională, a obligat reclamanta să respecte paşnica posesie şi folosinţă a bunurilor din anexele nr. 1 şi nr. 2 ale Hotărârii nr. 12 din 13 iunie 1996 şi a respins ca neîntemeiată acţiunea principală.
Hotărând astfel, Instanţa de Fond a reţinut că potrivit art. 127 din Legea nr. 69/1991 republicată, defalcarea şi trecerea în proprietatea comunelor, oraşelor şi judeţelor a bunurilor şi valorilor de interes local din domeniul public şi privat al statului se fac prin hotărâre a guvernului şi că o asemenea hotărâre nu a fost emisă pentru bunurile aflate în administrarea SC O. SA, astfel încât nu poate fi obligată să le predea Primăriei Municipiului Oneşti. De asemenea, s-a reţinut că aceste bunuri au fost nelegal incluse în anexele nr. 1 şi nr. 2 ale Hotărârii nr. 12 din 13 iunie 1996 adoptată de C.L. al Municipiului Oneşti.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta Primăria Municipiului Oneşti, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut că excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 12 din 13 iunie 1996 a fost soluţionată cu nerespectarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 57 din 19 octombrie 1999 prin care Tribunalul Bacău a respins acţiunea formulată de SC O. SA Oneşti pentru anularea hotărârii. În condiţiile în care Instanţa de contencios administrativ se pronunţase irevocabil asupra legalităţii actului contestat, recurenta a arătat că era inadmisibilă excepţia de nelegalitate.
Recurenta a criticat şi soluţia de respingere a acţiunii sale, motivând că bunurile din Anexa nr. 1 a Hotărârii nr. 12 din 13 iunie 1996 adoptată de C.L. al Municipiului Oneşti aparţin domeniului public al municipiului, fiind întemeiată cererea de obligare a intimatei - pârâte la predarea lor.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr. 12 din 13 iunie 1996 adoptată de C.L. al Municipiului Oneşti cu privire la reglementarea situaţiei juridice a unor bunuri aflate în administrarea SC O. SA Oneşti, s-a prevăzut că bunurile din anexa nr. 1 sunt proprietatea Municipiului Oneşti şi rămân în administrarea societăţii până la apariţia legii patrimoniului public şi privat, urmând ca bunurile din anexa nr. 2, reprezentând spaţii cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, să treacă în administrarea directă a C.L.
Această hotărâre a fost adoptată în baza art. 135 alin. (4) din Constituţie, art. 21 lit. g) şi art. 29 din Legea nr. 69/1991 privind administraţia publică locală.
În executarea art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, C.L. al Municipiului Oneşti a aprobat inventarul bunurilor din domeniul public la municipiului prin Hotărârea nr. 39/1999 şi dreptul de proprietate publică a fost atestat prin Anexa nr. 3 la HG nr. 1347/2001, publicată în M. Of. nr. 305 bis din 9 mai 2002.
Apartenenţa la domeniul public al Municipiului Oneşti pentru bunurile din anexele Hotărârii nr. 12 din 13 iunie 1996 a fost confirmată printr-un act administrativ de valoare superioară şi care nu a fost contestat de SC O. SA Oneşti, respectiv HG nr. 1347/2001.
Instanţa de Fond nu a avut în vedere acest act administrativ cu privire la situaţia juridică a bunurilor, astfel încât a admis greşit excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 12 din 13 iunie 1996 adoptată de C.L. al Municipiului Oneşti.
Intimata SC O. SA, a cărei succesoare în drepturi este SC Ol. SA a contestat neîntemeiat legalitatea acestei hotărâri pe cale incidentală, solicitând prin cererea reconvenţională să fie respectată posesia sa asupra bunurilor prevăzute în anexele nr. 1 şi nr. 2 ale hotărârii.
Faţă de regimul juridic al acestor bunuri, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa în parte sentinţa atacată, în sensul că va respinge excepţia de nelegalitate şi cererea reconvenţională formulate de SC O. SA Oneşti.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei vor fi menţinute, întrucât acţiunea principală formulată de Primăria Municipiului Oneşti a rămas fără obiect, ca urmare a adoptării HG nr. 1347/2001, prin care a fost atestat dreptul de proprietate publică asupra bunurilor. De altfel, recurenta nici nu a dezvoltat motivul de recurs privind soluţia dată acţiunii principale şi nu a formulat critici cu privire la considerentele de fapt şi de drept reţinute de Instanţa de Fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Primăria Municipiului Oneşti prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 229 din 15 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează în parte sentinţa atacată în sensul că respinge cererea reconvenţională şi excepţia de nelegalitate invocată de SC O. SA Oneşti.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2278/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2282/2007. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
