ICCJ. Decizia nr. 2282/2007. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2282/2007
Dosar nr. 813/54/2007
Şedinţa publică din 2 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată de 26 ianuarie 2007, reclamanta SC R. SA Craiova a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 299 din 11 ianuarie 2007 precum şi a raportului de inspecţie fiscală 298 din 11 ianuarie 2007, emise de A.F.M.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că raportul de inspecţie a fost emis cu încălcarea unor dispoziţii legale speciale şi de drept comun cum ar fi stabilirea cotei de 3% din veniturile încasate de societate în temeiul unui text abrogat, stabilirea majorărilor şi penalităţilor pentru perioada în temeiul OG nr. 92/2005 cu toate că aplicabilitatea acestuia a fost legiferată prin OUG nr. 196/2005. Totodată prin executarea sumelor reţinute ar fi pusă practic în imposibilitate de funcţionare.
Prin sentinţa civilă nr. 38 din 8 februarie 2007, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a admis cererea şi a dispus suspendarea actelor administrative menţionate până la soluţionarea în fond a cauzei.
S-a reţinut de către Instanţă că s-a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004 atât sub aspectul cazului bine justificat cât şi al pagubei iminente, avându-se în acelaşi timp în vedere recomandările Consiliului de Miniştrii al C.E. referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.F.M. care, în esenţă, a susţinut ca fiind probată îndeplinirea cerinţelor art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, suspendarea executării unui act administrativ este condiţionată de dovedirea cazului bine justificat şi de existenţa unei pagube iminente.
Or, reclamanta contestând Decizia de impunere nr. 299/2007 a invocat o serie de neregularităţi ale actului de inspecţie fiscală 298/2007, care la o primă vedere creează suficiente suspiciuni asupra legalităţii întocmirii sale. Adăugând şi faptul că executarea sumei reţinute în sarcina reclamantei dat fiind cuantumul sau deosebit ar putea crea un dezechilibru major în activitatea sa dat fiind raportul dintre venituri şi cheltuieli legal şi temeinic Curtea de Apel Craiova a apreciat ca fiind întemeiată cererea de suspendare.
Reţinând şi faptul ca reclamanta s-a conformat dispoziţiile art. 185 alin. (2) C. proCod Fiscal şi a achitat cauţiunea corespunzătoare urmează a aprecia ca nefondat recursul declarat de A.F.M. şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.M.G.A. – A.F.M. împotriva sentinţei civile nr. 38 din 8 februarie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2281/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2283/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
