ICCJ. Decizia nr. 2283/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2283/2007
Dosar nr. 91/108/2007
Şedinţa publică din 2 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 23 octombrie 2006, reclamantul T.F. s-a adresat Tribunalului Arad, chemând în judecată Univ. A.V. din Arad şi solicitând anularea Deciziei nr. 969 din septembrie 2006 şi obligarea pârâtei la numirea pe postul de profesor universitar de la 1 martie 2004 la poziţia 6 din Statul de funcţiuni de la F.I.D.P., precum şi la plata diferenţei de salariu.
În cadrul acestui proces, Univ. A.V. a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 3738 din 20 aprilie 2006 emis de M.E.C. cu încălcarea prevederilor art. 61 din Legea nr. 128/1997, contrar avizului negativ dat de comisia de specialitate a C.N.A.T.D.C.U.
Prin încheierea din 7 decembrie 2006, Tribunalul Arad a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea dosarului la secţia contencios administrativ, în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate, care la rândul său, şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Această din urmă Instanţă a pronunţat sentinţa civilă nr. 54 din 6 martie 2007, prin care a respins excepţia de nelegalitate, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa a reţinut că ordinul a cărui nelegalitate s-a invocat pe cale de excepţie reprezintă un act administrativ de punere în executare a unei sentinţe irevocabile, emis întocmai dispozitivului hotărârii judecătoreşti, nefiind rezultatul de voinţă al autorităţii administrative.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Univ. A.V. din Arad, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând prevederile art. 304 pct. 1 şi pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Astfel, a susţinut că Instanţa nu a fost alcătuită potrivit prevederilor legale, întrucât din completul de judecată a făcut parte şi un judecător care şi-a exprimat anterior părerea, pronunţând sentinţa nr. 169 din 23 mai 2005 prin care a admis acţiunea reclamantului privind emiterea ordinului pentru acordarea titlului de profesor universitar.
Recurenta a mai arătat că Instanţa nu a analizat cu atenţie motivarea excepţiei de nelegalitate, în raport de conţinutul sentinţei nr. 169/2005.
Ordinul nr. 3738/2006, susţine recurenta, încalcă prevederile art. 61 din Legea nr. 128/1997, neavându-se în vedere faptul că în anul 2005, Instanţa nu a anulat şi avizul negativ emis de C.N.A.T.D.C.U., care are caracter conform şi nu consultativ.
În fine, s-a invocat menţionarea în dispozitivul sentinţei recurate a declarării recursului în termen de 48 de ore, Instanţa neţinând cont de faptul că textul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 647 din 5 octombrie 2006 a C.C.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Primul motiv de recurs nu poate fi primit, nefiind întrunite cerinţele art. 24 sau art. 27 C. proc. civ., faptul că judecătorul excepţiei de nelegalitate a pronunţat anterior sentinţa nr. 169/2005, o pricină cu un obiect diferit, neconstituind motiv de incompatibilitate.
Nici cel de-al doilea aspect formal, termenul de 48 de ore indicat în dispozitivul hotărârii, nu constituie motiv de nelegalitate, această precizare neafectând valabilitatea sentinţei, recurenta nefiind de altfel prejudiciată, întrucât recursul a fost considerat ca fiind declarat în termen.
Pe fondul litigiului, Curtea constată că Instanţa de Fond a dispus în mod justificat respingerea excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 3738/2006. Prin emiterea acestui act administrativ, M.E.C. a dispus, în raport de sentinţa nr. 169/2005, irevocabilă şi de solicitarea lui T.F., acordarea titlului de profesor universitar la F.I.D.P., poziţia 6 din Statul de funcţiuni din cadrul Univ. A.V.
În acest mod, autoritatea pârâtă a procedat la punerea în executare a sentinţei nr. 169/2006 prin care M.E.C. a fost obligat să emită pe seama reclamantului T.F., ordinul privind acordarea titlului de profesor universitar la facultatea sus menţionată.
Împrejurarea dacă avizul C.N.A.T.D.C.U. este facultativ sau conform, sau dacă a fost sau nu respectat de Instanţa care a judecat litigiul anterior, nu prezintă relevanţă, sentinţa nr. 169/2005 intrată în puterea lucrului judecat, conţinând dispoziţii clare în sarcina M.E.C., executate prin emiterea ulterioară a Ordinului nr. 3738/2006.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Univ. A.V. împotriva sentinţei civile nr. 54 din 6 martie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2282/2007. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2287/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
