ICCJ. Decizia nr. 2287/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2287/2007
Dosar nr. 10996/2/2006
Şedinţa publică din 2 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea de şedinţă pronunţată la data de 27 februarie 2007, în Dosarul nr. 10996/2/2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus:
- respingerea ca neîntemeiată a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile invocată de intervenienta A.V.A.S. în interesul pârâtului Guvernul României;
- respingerea ca neîntemeiată a excepţiei lipsei de interes a acţiunii invocată de Guvernul României şi A.V.A.S.;
- sesizarea C.C. în temeiul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a OUG nr. 101/2006.
- suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru a hotărî astfel a reţinut următoarele.
Asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii:
A.V.A.S., intervenient în interesul pârâtului Guvernul României, a invocat excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, arătând că reclamantul nu a respectat obligaţia imperativă impusă de lege de a se adresa înainte de introducerea acţiunii în contencios administrativ, cu plângere la emitentul actului, pentru a solicita retractarea OUG nr. 101/2006.
Excepţia este neîntemeiată în raport de dispoziţiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 care prevăd în mod expres că procedura prealabilă nu este obligatorie în cazul cererilor celor vătămaţi prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe.
Asupra excepţiei lipsei de interes a acţiunii:
Pârâtul Guvernul României şi intervenienta A.V.A.S. au invocat excepţia lipsei de interes a reclamantului în formularea acţiunii în contencios administrativ, arătând că acesta nu justifică un interes legitim, personal şi direct în raport de dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 şi art. 7 din Statutul Confederaţiei Sindicale şi nu a demonstrat în ce măsură este respectat principiul specializării capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice, având în vedere că organizaţiile sindicale pot întreprinde numai acele demersuri care sunt menite să apere drepturile membrilor lor ce decurg din legislaţia muncii.
Curtea a reţinut că interesul reclamantului este justificat de calitatea sa de organism social care acţionează în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 54/2003 şi de faptul că prin ordonanţa contestată s-a dispus ca A.V.A.S. să preia şi să exercite şi drepturile şi obligaţiile ce decurg din calitatea de acţionar al statului privind administrarea, restructurarea, privatizarea şi, după caz, lichidarea societăţilor şi companiilor naţionale, precum şi a celorlalte societăţi comerciale aflate în administrarea M.E.C., prevăzute în anexa ordonanţei contestate, activităţi faţă de care interesul sindicatelor este evident.
În plus, aşa cum a arătat şi reclamanta, prin dispoziţiile respectivei ordonanţe, A.V.A.S. este împuternicită să asigure aplicarea strategiilor şi programelor elaborate de către M.E.C. cu privire la evoluţia sectoarelor industriale şi energetice, domenii faţă de care, de asemene, sindicatele justifică interes, ca şi parteneri ai dialogului social.
Asupra admisibilităţii cererii de sesizare a C.C. în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a OUG nr. 101/2006.
Reclamanta a solicitat sesizarea C.C. pe motiv că OUG nr. 101/2006 încalcă dispoziţiile art. 115 alin (4) din Constituţia României şi din acest motiv este neconstituţională, deoarece nu există urgenţă în rezolvarea situaţiei extraordinare sau o imposibilitate a amânării rezolvării acesteia, aşa încât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul constituţional mai sus menţionat.
A mai susţinut că din cuprinsul actului normativ contestat, rezultă că singurul motiv care a condus la adoptarea acestuia în situaţie de urgenţă constă în stabilirea operaţiunii de comasare a A.V.A.S. cu O.P.S.P.I., însă contrar celor afirmate în preambulul ordonanţei, nu se ajunge la reglementarea unei singure autorităţi care să exercite atribuţiile de privatizare.
Examinând admisibilitatea excepţiei, prima Instanţă a constatat că, potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004, în cazul în care persoana vătămată prin ordonanţă sau dispoziţii din ordonanţe al Guvernului, introduce acţiune la Instanţa de contencios administrativ, aceasta trebuie însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, iar Instanţa de contencios administrativ trebuie să examineze îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 29 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 47/1992 republicată.
S-a constatat astfel că excepţia de neconstituţionalitate nu este inadmisibilă, întrucât dispoziţiile a căror neconstituţionalitate se invocă au legătură cu soluţionarea prezentei cauze, iar C.C. nu a constatat neconstituţionalitatea acestora printr-o decizie anterioară.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.V.A.S. criticând-o ca nelegală şi netemeinică şi solicitând anularea acesteia.
A susţinut în esenţă că în mod greşit Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia prematurităţii acţiunii faţă de neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât C.S.N.M. nu a respectat obligaţia imperativă a legii de a se adresa cu o plângere graţioasă Guvernului României.
În mod netemeinic, a susţinut recurenta, s-a respins şi excepţia lipsei de interes întrucât potrivit art. 28 din Legea nr. 54/2003 organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici în faţa Instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie a altor instituţii sau autorităţi ale statului, or obiectul acestei cereri excede cadrului legal impus de dispoziţiile legale suscitate.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 101/2006 aceasta nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 motiv pentru care cererea se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă.
Curtea analizând actele dosarului, în raport cu dispoziţiile legale aplicabile constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente.
Prin Încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus:
- respingerea ca neîntemeiată a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile invocată de intervenienta A.V.A.S. în interesul pârâtului Guvernul României;
- respingerea ca neîntemeiată a excepţiei lipsei de interes a acţiunii invocată de Guvernul României şi A.V.A.S.;
- sesizarea C.C. în temeiul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a OUG nr. 101/2006.
- suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
În ceea ce priveşte primele două excepţii soluţionate şi respinse excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei de interes a reclamantului urmează a se reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 299 cu raportare la art. 282 alin. (2) C. proc. civ.:
Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face Apel decât o dată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.
În cauză prin încheierea atacată deşi s-a întrerupt cursul judecăţii această dispoziţie a fost luată urmare soluţionării cererii de sesizare a C.C. cu o excepţie de neconstituţionalitate, iar nu prin soluţionarea celor două excepţii invocate de pârât şi intervenient, privitoare la inadmisibilitate şi la lipsa de interes.
Această încheiere în ceea ce priveşte cele două excepţii poate fi atacată cu recurs doar o dată cu fondul cum în mod neechivoc rezultă din textul procedural suscitat.
În ceea ce priveşte cererea de sesizare a C.C. cu o excepţie de neconstituţionalitate.
În această materie legiuitorul a reglementat calea de atac prin dispoziţii speciale respectiv art. 29 din Legea nr. 47/1992 care derogă de la dispoziţiile generale în materie, prevăzute de C. proc. civ.
Potrivit acestora:
Alin (1) C.C. decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Alin (4) Sesizarea C.C. se dispune de către Instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere, care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia Instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare.
Alin (5) Pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, judecarea cauzei se suspendă.
Alin (6) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), Instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a C.C. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la Instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.
Rezultă astfel că legiuitorul reglementează calea de atac a recursului doar împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a C.C., excepţia de neconstituţionalitate invocată fiind inadmisibilă, iar nu şi împotriva încheierii prin care s-a dispus sesizarea C.C. şi s-a suspendat soluţionarea cauzei.
Aşa fiind şi având în vedere principiul potrivit căruia lex specialia generalibus derogant, urmează a se reţine că, recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a sesizat C.C. cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate şi s-a suspendat cauza este inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.V.A.S. împotriva Încheierii de şedinţă pronunţată în data de 27 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 10996/2/2006, ca inadmisibil.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2283/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2292/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
