ICCJ. Decizia nr. 2292/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2292/2007
Dosar nr. 933/2/2006
Şedinţa publică din 2 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 9 decembrie 2005 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 12224/2005, a fost sesizată Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordinul nr. 259/2004 emis de A.N.R.S.P.G.C., excepţie invocată de contestatoarea SC T.F.G.C. SRL Bucureşti.
Petenta a contestat procesul - verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 11 august 2005, emis de Garda Financiară Bucureşti, susţinând că în mod greşit s-a reţinut că nu a avut autorizaţie privind montarea contoarelor de apă caldă utilizate ca repartitoare de costuri, în perioada 1 februarie 2005 – 31 iulie 2005, întrucât a intervenit aprobarea tacită conform art. 6 alin. (1) din OUG nr. 27/2003.
Societatea comercială a precizat că a formulat cerere pentru emiterea autorizaţiei la data de 7 martie 2005, iar prin adresa din 29 martie 2005, autoritatea administrativă i-a comunicat faptul că documentaţia trebuie completată, însă nu a fost respectat termenul de 10 zile prevăzut de art. 6 alin. (4) din OUG nr. 27/2003, având în vedere că autorizaţia trebuia emisă în termen de 30 de zile de la depunerea cererii, conform art. 6 alin. (2) din ordonanţă.
Cum intimata a invocat dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordinul nr. 259/2004 al A.N.R.S.P.G.C. pentru aprobarea Normelor privind autorizarea în domeniul montării şi exploatării sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire şi apă caldă de consum în imobile de tip condominiu (care prevăd că autoritatea poate cere petentului, dacă este cazul, completări la documentele depuse, în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii), contestatoarea a invocat excepţia de nelegalitate a acestei norme faţă de dispoziţiile art. 6 alin. (2) din OUG nr. 27/2003 (care prevăd că, dacă legea nu prevede un termen pentru soluţionarea cererii de autorizare, autorităţile administraţiei publice sunt obligate să soluţioneze cererea de autorizare în termen de 30 de zile de la depunerea acesteia).
Prin sentinţa civilă nr. 149/2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, excepţia a fost respinsă ca neîntemeiată, reţinându-se că dispoziţiile atacate nu sunt nelegale, deoarece Legea nr. 326/2001, în temeiul căreia a fost emis Ordinul nr. 259/2004, lasă stabilirea procedurii de autorizare în baza normelor ce vor fi adoptate ulterior, iar termenul lege din art. 6 alin. (2) din OUG nr. 27/2003 este folosit în sens larg.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen reclamanta.
În motivarea recursului s-a arătat că dispoziţiile art. 6 din OUG nr. 27/2003 se referă numai la lege, nu la orice act normativ.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat.
Potrivit art. 6 alin. (2) din OUG nr. 27/2003 „dacă legea nu prevede un termen pentru soluţionarea cererii de autorizare, autorităţile administraţiei publice sunt obligate să soluţioneze cererea de autorizare în termen de 30 de zile de la depunerea acesteia".
Conform alin. (4) al art. 6 din OUG nr. 27/2003, autoritatea administrativă, în cazul în care constată o neregularitate a documentaţiei depuse, va notifica acest fapt solicitantului, „cu cel puţin cu 10 zile înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru emiterea respectivei autorizaţii".
Având în vedere că legea nu prevede un termen pentru eliberarea autorizaţiei de genul celei solicitate de reclamantă de la A.N.R.S.P.G.C., devin aplicabile dispoziţiile art. 6 alin. (2) din OUG nr. 27/2003, în sensul că autorizaţia trebuia emisă în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii.
Întrucât autoritatea a apreciat că petenta nu a depus documentaţia completă, avea obligaţia să o înştiinţeze în acest sens în termen de 20 de zile de la data depunerii cererii, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. (4) din OUG nr. 27/2003.
Drept urmare, dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordinul nr. 259/2004 a A.N.R.S.P.G.C. (care prevăd că autoritatea poate cere solicitantului de autorizaţie completarea documentaţiei în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii) sunt nelegale, în contradicţie cu dispoziţiile art. 6 din OUG nr. 27/2003, mai sus citate.
Este greşită aprecierea Instanţei de Fond, în sensul că termenul lege din cuprinsul art. 6 alin. (2) din OUG nr. 27/2003 este folosit în sens larg. Singurul sens al termenului lege, utilizat în art. 6 atât în cuprinsul alin. (2), cât şi în ce al alin. (4) din ordonanţă, este acela de act juridic adoptat de Parlament, destinat a reglementa relaţiile sociale la nivel primar (OUG nr. 27/2003 a fost aprobată de Parlament prin Legea nr. 486/2003).
Textele mai sus precizate au în vedere acte normative cu putere de lege şi nicidecum acte administrative normative, astfel cum în mod netemeinic a reţinut Instanţa fondului.
Este greşită şi aprecierea Curţii de Apel în sensul că Legea nr. 326/2001 privind serviciile publice de gospodărire comunală ar lăsa stabilirea procedurii de autorizare în baza Normelor ce se vor adopta ulterior, astfel încât termenele stabilite în Ordinul nr. 259/2004 sunt legale. În nici o dispoziţie a acestei legi nu se prevede în acest sens, iar Ordinul nr. 259/2004 nici nu cuprinde o dispoziţie explicită privind termenul de emitere a autorizaţiei.
Pentru considerentele expuse recursul va fi admis, sentinţa se va modifica şi excepţia de nelegalitate va fi admisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC T.F.G.C. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 149 din 24 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite excepţia de nelegalitate formulată de reclamanta SC T.F.G.C. SRL Bucureşti.
Constată că sunt nelegale dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordinul nr. 259/2004 emis de A.N.R.S.P.G.C., în ce priveşte termenul de 30 de zile în care autoritatea poate cere solicitantului completarea documentaţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2287/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2295/2007. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
