ICCJ. Decizia nr. 2307/2007. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2307/2007
Dosar nr. 8830/2/2006
Şedinţa publică din 3 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC O.T. SRL a chemat în judecată pe pârâtul C.N.A. pentru ca Instanţa să dispună anularea Deciziei nr. 626 din 12 septembrie 2006 emisă de pârâtă şi exonerarea de plata sumei de 5.000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 626 din 12 septembrie 2006 emisă de C.N.A. i-a fost aplicată o sancţiune constând în plata unei amenzi contravenţionale în cuantum de 5.000 lei, pârâtul considerând că au fost încălcate prevederile art. 3, alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 şi prevederile art. 42 alin. (1) – (4) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual prin aceea că în emisiunea D.D.D. difuzată în ziua de 12 august 2006 au fost încălcate grav dispoziţiile legale în domeniul audiovizualului privind dreptul la propria imagine şi demnitatea umană, fiind aduse acuzaţii la adresa unor persoane, fără a fi susţinute de dovezi.
S-a susţinut că Decizia emisă de pârât este nelegală întrucât au fost încălcate flagrant dispoziţiile art. 91 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, care prevăd în mod expres obligaţia Consiliului de a emite o somaţie conţinând condiţii şi termene precise de intrare în legalitate, că sancţiunea amenzii putea fi aplicată, potrivit art. 91 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, în situaţia în care intrarea în legalitate nu s-ar fi realizat în termenul şi în condiţiile stabilite prin somaţie sau ar fi fost încălcate din nou aceste prevederi.
De asemenea, s-a arătat că numai persoanele acuzate, sunt singurele în măsură să aprecieze cu privire la atingerea demnităţii şi imaginii lor şi la cererea lor, C.N.A. ar fi putut interveni în calitatea sa de garant al interesului public.
În final, s-a precizat că nu s-a făcut dovada încălcării de către reclamantă a dreptului la replică întrucât realizatorul emisiunii a intervenit solicitându-i invitatului să probeze cele afirmate.
Prin sentinţa civilă nr. 99 din 15 ianuarie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre Instanţa de Fond a reţinut faptul că anterior emiterii deciziei contestate, reclamanta a mai fost sancţionată de către C.N.A. pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 504/2002 şi a dispoziţiilor art. 42 din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizualului şi având în vedere dispoziţiile art. 91 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 504/2002, a constatat faptul că procedura somării prealabile a fost îndeplinită, iar sancţiunea aplicată este legală.
Cu respectarea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamanta SC O.T. SRL a declarat recurs împotriva sus - menţionatei hotărâri judecătoreşti.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a subliniat că Instanţa de Fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 91 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 504/2002, apreciind că prin sancţiunile aplicate anterior a fost acoperită procedura somaţiei aşa cum este prevăzută de textul legal arătat şi că nu a administrat probe pentru lămurirea aspectelor legate de respectarea acestei proceduri legale prealabile.
Prin întâmpinare, intimatul - pârât C.N.A., a solicitat menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate, subliniind că Decizia nr. 626 din 12 septembrie 2006 a fost emisă în conformitate cu dispoziţiile art. 91 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 504/2002 modificată şi completată.
Examinând cauza prin prisma criticilor aduse se recurentă, dar în virtutea art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinţei atacate.
Obiectul acţiunii promovate de SC O.T. SRL a vizat anularea Deciziei nr. 626 din 22 septembrie 2006 emisă de C.N.A., prin care reclamanta a fost sancţionată cu o amendă de 5.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pentru cele ale art. 42 alin. (1) – (4) din Decizia nr. 187/2006 privind, Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare.
Aşa cum rezultă din conţinutul actului administrativ contestat, cât şi din cel al Raportului întocmit de Direcţia de Monitorizare privind emisiunea D.D.D. difuzată la data de 12 august 2006 de postul O.T.V., ce aparţine radiodifuzorului SC O.T. SRL, invitatul emisiunii a folosit un limbaj injurios şi a adus o serie de acuzaţii la adresa unor persoane, iar realizatorul emisiunii nu a adoptat o atitudine fermă lăsând să se desfăşoare în aceleaşi condiţii de neacceptat într-un program audiovizual.
Probatoriul administrat a evidenţiat că acelaşi radiodifuzor a mai fost sancţionat pentru încălcarea art. 3 din Legea nr. 504/2002 şi a art. 42 din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual prin deciziile C.N.A. nr. 5 din 5 ianuarie 2006, nr. 193 din 4 aprilie 2006, nr. 364 din 13 iunie 2006, nr. 344 din 8 iunie 2006, nr. 383 din 20 iunie 2006, nr. 467 din 25 iulie 2006 şi nr. 482 din 27 iulie 2006.
Ţinând seama de sancţiunile aplicate anterior reclamantei şi de dispoziţiile art. 91 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2002, în mod corect Instanţa fondului a constatat că această societate nu a intrat în legalitate şi a încălcat în mod repetat dispoziţiile din Legea audiovizualului şi din Codul de reglementare a conţinutul audiovizual.
În acest context au fost înlăturate susţinerile reclamantei privitoare la nerespectarea procedurii somării prealabile.
De asemenea, în mod corect şi în acord cu reglementările legale în vigoare, Instanţa a apreciat că rămânerea în pasivitate sau nesolicitarea dreptului la replică de către persoanele a căror demnitate a fost lezată nu exclude obligaţia autorităţii pârâte de a sancţiona nerespectarea drepturilor fundamentale ale omului ocrotite de Constituţia României, de C.E.D.O. şi în egală măsură şi de reglementările din domeniul audiovizualului.
Pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC O.T. SRL împotriva sentinţei civile nr. 99 din 15 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2295/2007. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 2313/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
