ICCJ. Decizia nr. 2313/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2313/2007
Dosar nr. 2083/1/2007
Şedinţa publică din 3 mai 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 13 martie 2006 şi precizată în şedinţa publică din 14 septembrie 2006 reclamantul P.N. a solicitat în contradictoriu cu M.A.I. şi I.G.P.R. anularea adresei din 3 ianuarie 2006 şi obligarea pârâtelor să-i elibereze avizele necesare pentru încetarea raporturilor de muncă cu data de 1 decembrie 2005, cu drept de pensie de serviciu anticipată, sub sancţiunea unor daune de 50 lei/ zi începând cu 21 decembrie 2005 şi până la obţinerea avizelor în discuţie.
În motivarea cererii a arătat că prin actul administrativ contestat i s-a respins cererea de pensionare anticipată pe motiv că nu avea împlinită vârsta de 50 de ani. S-a arătat că refuzul pârâţilor se întemeiază pe dispoziţii cuprinse în art. 17 lit. b) din Legea nr. 179/2004 astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 185 din 14 decembrie 2005, în sensul că pe lângă alte condiţii prevăzute de art. 69 din Legea nr. 360/2002, trebuie să aibă împlinită şi vârsta de 50 de ani.
A arătat faptul că aceste dispoziţii nu sunt aplicabile pentru soluţionarea cererii lui întrucât la data la care a formulat cerere pentru pensie anticipată limita de vârstă era de 45 de ani.
Reclamantul a susţinut că toate aceste condiţii erau îndeplinite la data la care a solicitat pensionarea anticipată întrucât avea 22 de ani de activitate în condiţii speciale ca poliţist şi avea vârsta de 45 de ani.
Aceeaşi cerere a fost adresată şi Tribunalului Harghita, Instanţă care prin sentinţa civilă nr. 1212 din 5 aprilie 2006 a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.
Curtea de Apel Târgu Mureş, la şedinţa publică din 23 iunie 2006 a dispus conexarea dosarului astfel format la dosarul cauzei de faţă.
Prin sentinţa civilă nr. 104 din 14 septembrie 2006 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului P.N., obligând pârâţii la eliberarea avizelor necesare pentru încetarea raporturilor de muncă începând cu data de 21 decembrie 2005 cu drept de pensie de serviciu anticipată.
Instanţa de Fond a reţinut faptul că la data de 15 noiembrie 2005 reclamantul P.N. s-a adresat pârâţilor cu o cerere prin care a solicitat încetarea raporturilor de muncă, cu drept de pensie de serviciu anticipată.
Refuzul pârâţilor de a rezolva această cerere nu are suport legal, Instanţa reţinând faptul că la data la care reclamantul şi-a exprimat voinţa de a se pensiona anticipat, vârsta de pensionare era de 45 de ani, iar acest drept la pensie anticipată rămâne neatins, chiar dacă între timp au intervenit modificări legislative.
Instanţa de Fond a concluzionat faptul că noile dispoziţii ale Legii nr. 360/2002 şi nr. 179/2004 astfel cum au fost modificate prin OUG nr. 185 din 14 decembrie 2005 nu pot fi aplicate cauzei de faţă în condiţiile în care prin actul normativ de modificare nu se prevede în mod expres aplicarea lui şi pentru situaţii juridice anterioare adoptării.
Prin sentinţa nr. 141 din 7 decembrie 2006, Curtea de Apel Târgu Mureş a admis cererea reclamantului privind completarea Hotărârii nr. 104 din 14 septembrie 2007 în sensul că a admis în parte şi cererea de despăgubiri formulată de reclamant în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 obligând pârâţii în solidar la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale.
În termen legal au declarat recurs pârâtul M.A.I. împotriva sentinţelor nr. 140 din 14 septembrie 2006 şi nr. 141 din 7 decembrie 2006, precum şi I.G.P.R. împotriva sentinţei nr. 104 din 14 septembrie 2006.
Invocând în drept dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., recurentul M.A.I. a subliniat că în mod eronat Instanţa de Fond a reţinut că reclamantul îndeplinea toate condiţiile pentru a beneficia de pensie de serviciu anticipată în temeiul art. 17 lit. b) din Legea nr. 179/2004 şi, ca urmare, neexistând un prejudiciu în cauză, nu se justifică nici admiterea cererii de despăgubiri.
În motivarea celui de-al doilea recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., I.G.P.R. a arătat că nu poate fi obligat la avizarea favorabilă a cererii de încetare a raporturilor de serviciu în condiţiile în care deşi, prin adresa din 23 noiembrie 2005, i s-a recomandat ca încetarea raporturilor de muncă cu drept de pensie anticipată să se facă cu data de 31 decembrie 2005, reclamantul şi-a menţinut solicitarea începând cu data de 1 decembrie 2005. Recomandarea în discuţie se înscrie, subliniază recurentul, în eforturile privind acoperirea deficitului de personal cu care se confruntă Poliţia Română în contextul angajamentelor luate de Statul Român faţă de U.E.
Examinând cauza prin prisma criticilor aduse de recurenţi, dar şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursurile sunt nefondate.
Dezlegarea dată de către Curtea de Apel Târgu Mureş acţiunii formulate de P.N. este corectă şi în acord cu dispoziţiile legale incidente, atât în privinţa cererii privind obligarea pârâţilor la emiterea avizelor necesare pentru încetarea raporturilor de muncă cu drept de pensie de serviciu anticipată cât şi în privinţa cererii de despăgubiri.
În temeiul art. 69 lit. a) din Legea nr. 360/2002, art. 17 lit. b) şi art. 9 lit. c) din Legea nr. 179/2004, la data de 15 noiembrie 2005 recurentul - reclamant a adresat pârâţilor o cerere (raport) privind încetarea raporturilor de muncă cu drept de pensie de serviciu anticipată, începând cu data de 1 decembrie 2005.
Prin adresa din 3 ianuarie 2006, I.G.P.R. – D.M.R.U. a respins raportul reclamantului.
Plângerea administrativă înaintată M.A.I. pentru revocarea adresei, mai înainte menţionate, nu a primit rezolvare favorabilă, refuzul primirii cererii fiind motivat prin modificările aduse Legii nr. 179/2004 prin OUG nr. 185 din 14 decembrie 2005 potrivit cărora limita de vârstă necesară pentru a beneficia de pensie anticipată este de 50 de ani.
Aşa cum corect a reţinut şi Instanţa fondului, OUG nr. 185 din 14 decembrie 2005 (publicată în M. Of. Partea I nr. 1171 din 23 decembrie 2005), pentru modificarea art. 17 lit. b) din Legea nr. 179/2004 (privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor) nu poate fi aplicată retroactiv faţă de art. 1 C. civ. conform căruia „legea dispune numai pentru viitor".
Astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 185/2005, art. 17 lit. b) din Legea nr. 179/2004 prevede că limita de vârstă necesară pentru a beneficia de pensie anticipată este de 50 de ani pentru bărbaţi şi de 45 de ani pentru femei.
Conform art. 17 lit. b) din Legea nr. 179/2004 în forma în vigoare la data formulării cererii de către reclamant, 15 noiembrie 2005, poliţiştii care şi-au desfăşurat activitatea în condiţii deosebite sau speciale, cel puţin 15 ani efectiv, din care cel puţin 10 ani efectiv ca poliţist sau militar, beneficiază de pensie de serviciu anticipată, la împlinirea vârstei de 45 ani - bărbaţii şi 40 de ani - femeile.
Aşadar, la data la care P.N. şi-a exprimat dorinţa de a se pensiona anticipat, vârsta de pensionare era de 45 de ani şi din actele dosarului rezultă că pârâţii nu au contestat că la acel moment reclamantul îndeplinea condiţiile legale pentru a beneficia de pensie anticipată, însă au invocat modificările legislative, ce vizează limita de vârstă, apărute până la soluţionarea cererii.
Interesul public la care se face trimitere în preambulul ordonanţei de urgenţă din 14 decembrie 2005, fără a fi minimalizat, nu poate, însă, justifica aplicarea retroactivă a legii, urmând însă a fi valorificat prin aplicarea la situaţiile intervenite după intrarea în vigoare a acestui act normativ.
Cum prin actul administrativ contestat, adresa din 3 ianuarie 2006, se încalcă principiul neretroactivităţii legii, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel a anulat actul în discuţie, obligând pârâţii la eliberarea avizelor necesare pentru încetarea raporturilor de muncă cu data de 1 decembrie 2005 cu drept de pensie de serviciu anticipată.
Totodată, având în vedere dispoziţiile art. 18 alin (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi considerând că actul emis cu încălcarea legii a constituit pentru reclamant o sursă de nelinişte permanentă şi profundă, o nemulţumire că este privat de un drept prevăzut de lege de care alte persoane aflate în aceleaşi condiţii s-au bucurat, în mod corect Instanţa de Fond a obligat autorităţile pârâte la plata de daune morale.
Înalta Curte apreciază că suma de 2.000 lei stabilită de prima Instanţă cu acest titlu, este de natură a acoperi prejudiciul cauzat intimatului - reclamant prin refuzul soluţionării favorabile şi în termen legal a cererii sale.
Pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursurile vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de M.A.I. şi I.G.P.R. împotriva sentinţei nr. 104 din 14 septembrie 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, şi recursul declarat de M.A.I. şi împotriva sentinţei nr. 141 din 7 decembrie 2006 a aceleiaşi Instanţe, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2307/2007. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 2333/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
