ICCJ. Decizia nr. 2339/2007. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2339/2007
Dosar nr. 2454/2/2006
Şedinţa publică din 4 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ la 27 februarie 2006, reclamanta SC P. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.A.P.D.R. (în prezent M.A.D.R.) şi SC P. SA anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 23 septembrie 2005, în ceea ce priveşte dreptul de proprietate exclusivă asupra unui teren de 203,29 mp. prevăzut la poziţia 6 din anexă, situat în Bucureşti.
Motivându-şi cererea, reclamanta a învederat că terenul în litigiu este proprietatea sa în baza protocolului privind preluarea mijloacelor fixe, clădiri din patrimoniul I.C.L. alimentara 6, încheiat în conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990 şi în condiţiile art. 3 din Decizia nr. 1071/1990. Mai arată reclamanta că a dispus în mod exclusiv de acest teren până la deposedarea abuzivă de către pârâtă, care a invocat certificatul atacat. Reclamanta consideră acest certificat nelegal, întrucât terenul în cauză nu se afla în patrimoniul pârâtei la data înfiinţării acesteia, fiind folosit în baza unui contract de închiriere.
Prin sentinţa civilă nr. 1983 din 26 septembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâta SC P. SA şi a respins acţiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunţa o asemenea hotărâre Instanţa de Fond a reţinut că terenul în litigiu a fost transmis din patrimoniul reclamantei în patrimoniul pârâtei prin HG nr. 391/1995 care, nefiind atacată de reclamantă, face ca aceasta să nu mai poată pretinde că este titulara dreptului de proprietate asupra terenului.
Totodată, Instanţa de Fond a considerat ca fiind lipsit de relevanţă faptul că, la data emiterii hotărârii, societatea pârâtă nu mai era o societate cu capital majoritar de stat, iar terenul a fost menţionat în mod expres în hotărâre.
Împotriva hotărârii pronunţată de Instanţa de Fond a declarat recurs reclamanta SC P. SA Bucureşti, criticând-o pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Criticile de nelegalitate vizează în esenţă nemotivarea hotărârii atacate conform art. 261 pct. 5 C. proc. civ. şi greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesual active, în raport de prevederile HG nr. 391/1995 şi art. 20 din Legea nr. 15/1990.
Recurenta pretinde că este proprietara spaţiului comercial închiriat SC P. SA care nu i-a contestat calitatea şi ca atare a terenului aferent, motiv pentru care are calitatea procesual activă în cauză.
Prin întâmpinare intimata SC P. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât este titulara dreptului de proprietate, iar dacă recurenta pretinde un drept de proprietate asupra terenului are calea acţiunii în revendicare.
La dosar s-a depus sentinţa civilă nr. 3200 din 5 mai 2006 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, rămasă definitivă prin respingerea apelului prin care s-a respins cererea SC P. SA pentru lipsa calităţii procesuale active, împotriva încheierii de înscriere în C.F. a dreptului de proprietate a SC P. SA asupra unui imobil compus din teren în suprafaţă de 203, 29 mp şi spaţiu comercial, situate în Bucureşti.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate şi în baza prevederilor art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat şi a fost respins pentru următoarele considerente:
Prima Instanţă a reţinut excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei invocată de pârâta SC P. SA conform art. 137 C. proc. civ. şi art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Critica privind motivarea insuficientă a hotărârii nu poate fi reţinută, pentru că prima Instanţă a expus considerentele de fapt şi de drept care i-au format convingerea, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
De altfel, o motivare insuficientă nu poate fi echivalată, în toate cazurile cu necercetarea fondului în sensul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Instanţa de control judiciar având posibilitatea să menţină o soluţie corectă, cu suplinirea motivării.
Motivul de nelegalitate în esenţă vizează soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesual active care în absenţa soluţionării fondului dedus judecăţii ar conduce la aplicarea prevederilor legale invocate.
Conform art. 1 din Legea nr. 554/2004 se poate adresa Instanţei de contencios administrativ, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ".
Legitimarea procesuală derivă, aşa cum rezultă din art. 52 din Constituţie şi art. 1 din legea contenciosului administrativ din faptul vătămării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim.
Reclamanta a solicitat anularea în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 23 septembrie 2995 emis în favoarea SC P. SA.
Cu privire la imobilul situat în Bucureşti se constată că este înscris în C.F. pe numele intimatei - pârâte, căreia i s-a intabulat dreptul de proprietate cu efect de opozabilitate.
În ceea ce priveşte HG nr. 391/1995 prin care s-a transmis fără plată terenul în patrimoniul pârâtei se constată că acest act administrativ nu a fost anulat sau revocat şi a produs efecte juridice.
Mai mult nici existenţa contractelor de închiriere pentru spaţiu comercial aflat pe teren nu-i conferă reclamantei - recurente un drept de proprietate asupra terenului.
Calitatea procesuală activă presupune ca reclamantul să fie titularul unui drept sau al unui interes legitim vătămat, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.
Mai mult, aşa cum s-a reţinut şi la fondul cauzei în situaţia în care recurenta ar avea un drept de proprietate comună şi pârâta iar opune dreptul său de proprietate asupra aceluiaşi teren, are deschisă calea acţiunii în revendicare conform art. 480 C. civ.
Constatând că recurenta nu a făcut dovada unui drept asupra terenului, asupra cărui s-a emis actul administrativ atacat, nu a dovedit nici o vătămare în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, excepţia lipsei calităţii procesual active a fost corect soluţionată, iar recursul declarat în cauză este nefondat, fiind respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC P. SA Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 1983 din 26 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2337/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2340/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
