ICCJ. Decizia nr. 2340/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2340/2007
Dosar nr. 8237/2/2006
Şedinţa publică din 4 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 01 septembrie 2006, reclamantul P.D. a solicitat, în contradictoriu cu C.P.M.B., să se dispună anularea Hotărârii nr. 16094/349 din 18 iulie 2006, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor acestei legi.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că s-a născut la data de 10 ianuarie 1945 în comuna Ceamurlia de Sus, judeţul Tulcea, părinţii săi fiind strămutaţi din Bulgaria în România, în urma semnării Tratatului de la Craiova din 6 septembrie 1940. A mai arătat că pârâta refuză să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 pe considerentul că s-a născut pe teritoriul României.
Prin sentinţa civilă nr. 2775 din 07 noiembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului P.D., a anulat Hotărârea nr. 1694/349 din 18 iulie 2006, emisă de pârâta C.P.M.B. pe care a obligat-o să recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 10 ianuarie 1945 – 06 martie 1945, începând cu data de 01 iulie 2006.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Instanţa de Fond a reţinut că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul s-a născut la 10 ianuarie 1945, înăuntrul termenului prevăzut de art. 1 din Legea nr. 189/2000, părinţii săi fiind strămutaţi din Cadrilater, teritoriu cedat statului Bulgar în anul 1940 şi că în acest fel reclamantul a suferit încă de la naştere aceleaşi neajunsuri ca şi părinţii săi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.P.M.B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, în cuprinsul recursului se susţine că reclamantul nu a făcut dovada legăturii de rudenie cu titularul copiei, extras de pe tabloul cu evacuaţii din Cadrilater, Bulgaria, definitivaţi în centrul Ceamurlia de Sus, judeţul Tulcea. Astfel, în timp ce, conform actelor de stare civilă depuse la dosar, prenumele tatălui reclamantului este D., în documentele de evacuare este înscris numitul P.D.
Totodată, recurenta susţine că, născându-se pe teritoriul României fără a fi fost strămutat din Bulgaria, reclamantul trebuia să facă dovada persecuţiei pe motive etnice, care să justifice acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În fine, în cuprinsul recursului declarat, se arată că Tratatul româno - bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940 a avut o perioada de punere în aplicare de 3 luni, de la data schimbului instrumentelor de ratificare, astfel că nu se poate admite că pot fi considerate strămutate decât persoanele care aveau domiciliul pe teritoriul Bulgariei şi au fost obligate să părăsească acest teritoriu după semnarea tratatului menţionat.
Examinându-se sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidenţiază cu claritate că reclamantul s-a născut pe teritoriul României, în localitatea Ceamurlia de Sus, judeţul Tulcea, la data de 10 ianuarie 1945 după ce părinţii acestuia au fost obligaţi să se refugieze de pe teritoriul cedat Bulgariei prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile respective în mod nemijlocit, cât şi acelea care au îndurat persecuţiile în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este de necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor al persoanei strămutate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 din OG nr. 105/1999, a fortiori, trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate şi copilul născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Instanţa de Recurs va trece peste motivul invocat, referitor la neconcordanţa privind prenumele tatălui reclamantului din documentele care atestă strămutarea acestuia, pe care îl consideră lipsit de relevanţă.
Nu poate fi primită nici critica din recurs, potrivit căreia Tratatul româno - bulgar din septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare şi astfel persoanele născute după scurgerea celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate. Această concluzie rezultă din împrejurarea că actul normativ prin care s-au acordat drepturile compensatorii nu cuprinde vreo limitare în această privinţă.
Rezultă că soluţia pronunţată de Instanţa de Fond este legală şi temeinică, urmând a se respinge recursul declarat, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.P.M.B. împotriva sentinţei civile nr. 2775 din 7 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2339/2007. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 2341/2007. Contencios → |
|---|
