ICCJ. Decizia nr. 2431/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2431/2007
Dosar nr. 6157/59/2006
Şedinţa publică din 10 mai 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea precizată, aflată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin declinarea competenţei de către Tribunalul Arad, reclamanta Ş.L.M. a solicitat anularea Ordinului nr. 281/2003 emis de M.A.P.A. şi a Deciziei nr. 47/2003 emisă de A.P.M.A., prin care a fost pus în aplicare Ordinul nr. 281/2003, ca fiind nelegale şi netemeinice.
Prin sentinţa civilă nr. 337 din 22 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă acţiunea reclamantei, a fost anulat Ordinul nr. 281 din 15 iulie 2003 şi a fost obligat pârâtul M.M.G.A. să o reîncadreze pe reclamantă pe funcţia publică de conducere de acelaşi nivel cu cea deţinută anterior.
Prin aceeaşi sentinţă a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii privind anularea Deciziei nr. 47/2003 emisă de A.P.M.A., în favoarea Tribunalului Arad.
Pentru a motiva această soluţie s-a reţinut că eliberarea din funcţie a reclamantei s-a făcut cu încălcarea art. 17 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, în sensul că a fost eliberată din funcţia de conducere fără a fi reîncadrată pe o funcţie corespunzătoare de conducere. Reîncadrarea pe o funcţie publică de execuţie, aşa cum s-a întâmplat reclamantei, era posibil numai dacă numărul funcţiilor de conducere şi structura organizatorică nu permitea reîncadrarea pe o funcţie de conducere echivalentă. Acest fapt nu a fost dovedit de pârât.
În privinţa cererii privind anularea Deciziei nr. 47/2003, s-a considerat că acesta are caracter autonom în raport de Ordinul nr. 281/2003 şi fiind emis de o autoritate publică de nivel judeţean competenţa aparţine Tribunalului şi nu Curţii de Apel şi a fost declinată competenţa în favoarea Tribunalului Arad.
Recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 337 din 22 iunie 2004 a Curţii de Apel Timişoara a fost respins prin Decizia nr. 5705 din 29 noiembrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ, şi s-a considerat că ordinul atacat este nul pentru că nu s-a menţionat cauza eliberării din funcţie.
Capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 47/2003 emisă de A.P.M.A. a fost înregistrat sub nr. 1592/2006la Tribunalul Arad şi prin sentinţa civilă nr. 263 din 1 martie 2006, s-a constatat necompetenţa materială Tribunalului Arad şi a fost declinată competenţa în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ. Constatându-se conflictul de competenţă a fost trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra conflictului.
Soluţia a fost motivată pe considerentul că anularea Deciziei nr. 47/2003 este un capăt de cerere accesoriu, fiind dată în executarea ordinului care a fost anulat, iar potrivit art.17 C. proc. civ., Instanţa competentă să soluţioneze cererea principală este competentă să o soluţioneze şi pe cea accesorie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2138 din 7 iunie 2006, a stabilit competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ, având în vedere că art. 17 C. proc. civ. instituie un caz de prorogare legală de competenţă.
Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 302 din 18 octombrie 2006 a admis acţiunea şi a dispus anularea Deciziei nr. 47/2003 emisă de A.P.M.A.
S-a susţinut că Decizia este nelegală, pentru că reclamanta, după ce a fost eliberată dintr-o funcţie de conducere a fost trecută într-o funcţie de execuţie,prin încălcarea art. 17 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.
Nu au fost reţinute susţinerile pârâtei că acţiunea a rămas fără obiect întrucât reclamanta s-a pensionat pentru că s-a solicitat anularea unor acte administrative care au avut consecinţe asupra calităţii de funcţionar public a reclamantei şi a raporturilor sale de muncă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.P.M.A., criticând sentinţa atacată ca fiind nelegală.
Se arată în motivele de recurs că Decizia nr. 47/2003 nu a făcut altceva decât să pună în aplicare prevederile Ordinului nr. 218/2003 emis de M.A.P.A.M., fiind un act subsecvent şi a fost emisă ca o măsură impusă de reorganizarea activităţii.
S-a susţinut chiar că cererea a rămas fără obiect pentru că reclamanta a încetat de drept raporturile de serviciu, prin pensionare pentru limită de vârstă.
Şi M.A.P.D.R. a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală şi temeinică.
A fost criticată sentinţa sub aspectul modului de soluţionare a principiului aplicării imediate a legii civile noi, pentru că, deci, iniţial ordinul a fost emis de M.A.P.A.M., acesta a fost reorganizat, iar Agenţia de Mediu a trecut în subordinea M.M. din subordinea M.A.
Instanţa de Fond a soluţionat cererea fără să analizeze excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.P.D.R., care putea fi invocată din oficiu.
M.M.G.A. a formulat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Instanţa încălcând formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 105 alin. (2).
Se susţine, în motivele de recurs, că Instanţa de Fond a pronunţat hotărârea fără a se comunica, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1141 alin. (2) C. proc. civ., copie de pe acţiune şi de pe eventualele înscrisuri anexate, încălcând în acest fel principiul contradictorialităţii şi dreptul la apărare.
Examinând actele aflate la dosar, motivele de recurs invocate, dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va constata că recursul declarat de M.A.D.R. este fondat, iar recursurile declarate de M.M.D.D. şi A.P.M.A., vor fi respinse ca nefondate, pentru următoarele considerente:
În privinţa recursului declarat de M.A. (în prezent M.A.D.R.) acesta este fondat.
În prezenta cauză se solicită anularea unei decizii emise de A.P.M.A., agenţie care, chiar dacă, iniţial a fost în subordinea M.A., pe durata desfăşurării procesului, prin reorganizare, a trecut în subordinea M.M.
Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea între pârât şi cel care va fi obligat în raportul juridic dedus judecăţii.
În materia contenciosului administrativ, calitate procesuală pasivă are, în principiu, autoritatea sau instituţia publică care emite un act administrativ.
În speţă, M.A. nu mai este, nici măcar, autoritate administrativă care să aibă în subordine A.P.M.A., care a emis actul a cărui anulare s-a solicitat la Instanţa de Fond.
Fiind în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, care este o excepţie absolută, poate fi invocată în orice stare a procesului, chiar în recurs, chiar dacă nu a fost invocată în faţa Instanţei de Fond.
De aceea, va fi admis recursul declarat de M.A.P.D.R. (în prezent M.A.D.R.), va fi modificată sentinţa atacată, în sensul că, va fi respinsă acţiunea reclamantei faţă de această autoritate pentru lipsa calităţii procesuale pasive, dar vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Recursul declarat de M.M.G.A. (în prezent, M.M.D.D.) va fi respins ca nefondat, pentru următoarele considerente:
A fost indicat, ca motiv de recurs art. 304 pct. 5 C. proc. civ. „Instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.".
Instanţa de Fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică în privinţa recurentului pentru că acesta a formulat, la Instanţa de Fond o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 1141 alin. (2) C. proc. civ. în Dosarul nr. 6157/59/2006 al Curţii de Apel Timişoara.
Dosarul s-a format ca urmare a unor declinări succesive şi a unui conflict negativ de competenţă, cauze în care recurentul a figurat ca parte şi a fost vizat, astfel că, în mod corect Instanţa de Fond nu a admis cererea de amânare a cauzei pentru comunicarea cererii de chemare în judecată, cerere care îi fusese comunicată încă din 2004, când, în Dosarul nr. 996/2004 al Curţii de Apel Timişoara, recurentul a fost introdus în cauză.
Dispoziţiile art. 1141 alin. (2) C. proc. civ. sunt aplicabile numai în cazul în care dosarul se află, pentru prima dată, în faţa Instanţei de Fond nu şi când este soluţionată cauza după casare sau după declinare de competenţă.
În al doilea rând, se poate observa că nici nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiile prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., respectiv, că ar fi fost îndeplinit un act de procedură cu neobservarea formelor legale, că i s-a pricinuit o vătămare, iar această vătămare să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Chiar dacă s-ar admite că s-ar fi îndeplinit un act cu neobservarea formelor legale, nu este îndeplinită condiţia vătămării care să nu poată fi înlăturată altfel pentru că actul care a fost anulat era emis de A.P.M.A., iar recurentul este numai autoritatea administrativă din care face parte şi autoritatea emitentă.
Şi recursul declarat de A.P.M.A. va fi respins ca nefondat, dar pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 47 din 15 iulie 2003 emisă de A.P.M.A. s-a dispus ca începând cu data de 15 iulie 2003, reclamanta să fie încadrată în funcţia de consilier superior, în cadrul compartimentului Financiar – contabilitate - Administrativ, în baza, între altele şi a Ordinului nr. 281 din 15 iulie 2003 emis de M.A.P.A.M., ordin prin care reclamanta a fost eliberată din funcţia de contabil şef al A.P.M.A.
În motivele de recurs chiar se arată că Decizia contestată a fost emisă tocmai pentru punerea în aplicare a acestui ordin, fiind un act juridic subsecvent.
În condiţiile în care prin sentinţa civilă nr. 337 din 22 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, irevocabilă prin Decizia nr. 5705 din 29 noiembrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ordinul nr. 281/2003 a fost anulat, nici Decizia nr. 47/2003 nu mai poate fi menţinută, tocmai pentru că este un act subsecvent Ordinului nr. 281/2003.
În acelaşi timp, se poate remarca, aşa cum a reţinut şi Instanţa de Fond, că deşi reclamanta, la eliberarea din funcţie,deţinea o funcţie de conducere a fost trecută pe o funcţie publică de execuţie, contrar dispoziţii legale, având în vedere că exista funcţia publică de conducere corespunzătoare.
Nu poate fi apreciată ca fiind rămasă fără obiect cererea reclamantei pentru că s-a pensionat, deoarece nu s-a solicitat decât anularea deciziei emisă nelegal anterior pensionării reclamantei şi nu reîncadrarea reclamantei în funcţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A.D.R. împotriva sentinţei civile nr. 302 din 18 octombrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei Ş.L.M. faţă de această autoritate, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate şi respinge recursurile declarate împotriva aceleiaşi sentinţe de pârâţii M.M.D.D. şi A.P.M.A.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2430/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2441/2007. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
