ICCJ. Decizia nr. 2462/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2462/2007
Dosar nr. 19410/2/2005
Şedinţa publică din 11 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi litigii de muncă, reclamantul P.I. a formulat contestaţie împotriva certificatului de decizie medicală din 2 noiembrie 2004, emisă de M.A.N. – C.C.E.M.M. prin care s-a constatat că este inapt pentru serviciul militar şi a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 500 milioane lei, daune morale şi 300 milioane lei, daune materiale.
Prin sentinţa civilă nr. 1944 din 3 mai 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, fiind declinată competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, având în vedere că Decizia contestată este emisă de un organ al administraţiei publice centrale.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti sub nr. 1955/2005 şi în urma administrării probelor, prin sentinţa civilă nr. 1663 din 6 iulie 2006, a fost admisă, în parte, acţiunea reclamantului, a fost anulată Decizia nr. 5735 din 2 noiembrie 2004 emisă de C.C.E.M.M. – M.A.N. şi a fost obligat M.A.N. – C.C.E.M.M., la plata drepturilor salariale, actualizate în condiţiile legii, a fost respins capătul de cerere privind acordarea de daune morale ca neîntemeiat şi a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea soluţiei, Instanţa de Fond a reţinut că la data de 14 iunie 2004 contestatorul a fost internat la S.C.U.M.C.C.D., secţia psihiatrie, la iniţiativa medicului unităţii militare la care acesta îşi desfăşura activitatea.
Pe timpul internărilor repetate, contestatorul a fost supus unui examen clinic şi de laborator, iar prin certificatul din 30 septembrie 2004 emis de C.C.E.M.M. de pe lângă S.M. a fost declarat inapt, soluţia fiind menţinută de C.C.E.M.M. prin Decizia nr. 5735/1 din 2 noiembrie 2004.
Actul administrativ contestat a fost anulat pentru că raportul de expertiză medico - legală întocmit de I.M.L.M.M. nu a confirmat diagnosticul reţinut de cele două comisii medicale militare şi conduita ulterioară dovedeşte o situaţie contrară celor stabilite de comisie.
Reclamantul este cadru militar activ, îşi îndeplineşte atribuţiile şi sarcinile de serviciu specifice, iar caracterizarea emisă de comandantul unităţii militare dovedeşte că acesta a desfăşurat activităţi militare specifice postului deţinut.
Capătul de cerere privind acordarea de daune morale a fost respins pe considerentul că nu s-a făcut dovada existenţei unui prejudiciu moral prin emiterea actului administrativ contestat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs M.A.N., criticând sentinţa ca fiind nelegală şi netemeinică.
S-a invocat că hotărârea judecătorească a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Instanţa de Fond, se arată în motivul de recurs, nu a luat în considerare obiecţiunile M.A.N. la „Raportul de expertiză medico - legală" depus la dosar la data de 19 aprilie 2006, nu a pus în discuţia părţilor aceste critici, nu s-a pronunţat asupra lor, încălcându-se principiul contradictorialităţii în procesul civil.
Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., considerându-se că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Este criticată soluţia Instanţei de Fond pentru că şi-a însuşit concluziile raportului de expertiză medico - legală întocmit de I.M.L.M.M., deşi acesta s-a bazat pe o expertiză secvenţială şi a fost înlăturată concluzia comisiilor de expertiză militară medicală efectuată de-a lungul internărilor efectuate.
Este criticată soluţia Instanţei de Fond şi pentru că nu a solicitat institutului de medicină - legală să efectueze o anchetă socială, aşa cum a procedat comisia militară medicală pentru că aceasta ar fi indispensabilă pentru stabilirea unui diagnostic psihiatric corect.
Nu s-a ţinut seama de înscrisurile aflate la dosar care-l privesc pe reclamant, notele de relaţie date de comandanţii şi colegii acestuia.
Se consideră că hotărârea Instanţei de Fond este nelegală şi netemeinică şi pentru că nu fost avute în vedere actele normative interne legale care stau la baza desfăşurării activităţii medicale în cadrul M.A.N., respectiv Ordinul nr. M72/2002 şi Ordinul nr. M/7/1996.
Intimatul - reclamant a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului declarat de M.A.N.
A fost încuviinţată proba cu înscrisuri.
Recursul declarat va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de recurs invocat, art. 304 pct. 5 C. proc. civ., acesta este nefondat pentru că hotărârea Instanţei de Fond nu a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute, sub sancţiunea nulităţii la art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Se invocă faptul că s-ar fi încălcat principiul contradictorialităţii în procesul civil pentru că Instanţa de Fond nu a pus în discuţia părţilor obiecţiunile la raportul de expertiză, dar această susţinere este neîntemeiată.
Într-adevăr, potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ. sunt nule actele de procedură îndeplinite cu nerespectarea formelor legale, adică cu încălcarea regulilor de desfăşurare a procesului civil, dar numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor.
În speţă, nu au existat acte de procedură care să nu fie îndeplinite potrivit cu dispoziţiile legii, pentru că la termenul din 8 martie 2006 a fost solicitat un termen pentru a se lua la cunoştinţă raportul de expertiză medico - legală, la termenul din 19 aprilie 2006, deşi s-au depus la dosar obiecţiuni, la cererea M.A.N. s-a solicitat şi foaia de observaţie de la spitalul unde a fost internat, în vederea expertizei medico - legale.
După depunerea acesteia s-a solicitat un nou termen pentru a se prezenta această copie a foii de observaţie specialiştilor din cadrul C.C.E.M.M., iar la termenul fixat s-au depus concluzii scrise de M.A.N., fără a se mai insista în refacerea raportului de expertiză medico - legală.
De fapt, la acelaşi termen s-a depus şi o adresă a Direcţiei Medicale care prezenta punctul de vedere al acesteia în raport de foaia de observaţie.
Prin urmare, principiul contradictorialităţii a fost respectat pentru că Instanţa de Fond a răspuns solicitărilor pârâtului.
Instanţa de Fond a apreciat, în raport de expertiza medico - legală, că actul administrativ contestat a fost emis în neconcordanţă cu situaţia reală, iar reclamantul nu suferă de boala cu care a fost diagnosticat iniţial, iar diagnosticul stabilit în raportul de expertiză medico - legală nu l-a declarat nici apt şi nici inapt serviciului militar pentru că există chiar precizarea că singurele organe abilitate sunt comisiile de specialitate din cadrul M.A.N., astfel că nu se poate spune că Instanţa a anulat responsabilitatea comisiilor de specialitate ale M.A.N.
Nici motivul de recurs invocat privind aplicarea greşită sau încălcarea legii nu este fondat, pentru că Instanţa de Fond a pronunţat hotărârea în raport de ansamblul probelor administrate în cauză.
Raportul de expertiză medico - legală a fost întocmit după internarea reclamantului într-o unitate spitalicească de profil, iar legea nu condiţionează concluziile expertizei de întocmirea unei anchete sociale. Deşi în motivele de recurs se invocă faptul că aceasta ar fi indispensabilă, nu se precizează temeiul unei asemenea solicitări.
Instanţa de Fond a pronunţat soluţia în raport de înscrisurile prezentate de ambele părţi.
Se invocă faptul că nu s-ar fi ţinut seama de declaraţiile unor colegi, dar se poate observa că unul dintre aceştia relatează nişte fapte care s-ar fi petrecut la 28 mai 2004, în cadrul unităţii militare, iar din adresa din 29 mai 2004, emisă de Ş.A.L. rezultă că la acea dată reclamantul s-a aflat la un curs de instructori.
Prin urmare, aprecierea probelor prezentate de ambele părţi este atributul exclusiv al Instanţei, care prin coroborarea acestora pronunţă soluţia.
Inclusiv aprecierea asupra modului de aplicare a criteriilor cuprinse în Ordinele M72/2002 şi M7/1996 este la latitudinea Instanţei care trebuie să le interpreteze în cadrul ansamblul probatoriu administrat în cauză.
Aşa cum corect a reţinut şi Instanţa de Fond, reclamantul a continuat să-şi desfăşoare activitatea în cadrul unităţii militare unde era încadrat, iar comandantul unităţii, în anul 2007, l-a propus şi chiar a fost aprobat pentru recompensă cu salariu de merit.
Apreciind că soluţia Instanţei de Fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul M.A. prin D.L.A.J.C.C.E.M.M. împotriva sentinţei civile nr. 1663 din 6 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2454/2007. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 2510/2007. Contencios → |
|---|
