ICCJ. Decizia nr. 2600/2007. Contencios. Anulare acte administrativ cu caracter normativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2600/2007
Dosar nr. 12284/1/2006
Şedinţa publică din 22 mai 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Ordinul nr. 5623 din 8 decembrie 2005, ministrul educaţiei şi învăţământului a dispus eliberarea lui P.V. din funcţia de director la Şcoala Normală V.L. Iaşi şi revenirea acestuia, în calitate de profesor, la catedra rezervată.
Măsura respectivă a fost determinată de constatările efectuate de comisia de control a I.Ş.J.I. cu ocazia controlului managerial, din care a rezultat neîndeplinirea atribuţiilor specifice funcţiei de director al unităţii de învăţământ, un management educaţional şi financiar defectuos şi nerespectarea legislaţiei în vigoare de către P.V.
Legalitatea ordinului a fost contestată de acesta prin acţiunea introdusă la data de 21 decembrie 2005.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în urma concursului organizat de pârâţii M.E.C. şi I.Ş.J.I. a fost admis pentru ocuparea funcţiei de director al Şcolii Normale V.L. Iaşi, iar prin Ordinul nr. 3617 din 24 martie 2003, s-a dispus numirea lui în funcţia de conducere.
În cursul aceluiaşi an a semnat contractul de management încheiat cu pârâtul secund după perioada de probă prevăzută de lege.
A precizat că practic, ordinul contestat reprezintă o decizie de sancţionare în sensul dispoziţiilor art. 268 din C. muncii, care nu cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute la pct. a,c,d şi e, ale acestui text legal, respectiv descrierea faptei, motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale, termenul de contestare a măsurii şi Instanţa competentă să se pronunţe asupra legalităţii actului sancţionator.
Recurentul a invocat totodată nulitatea absolută a procedurii cercetării prealabile, derivând din nesocotirea dispoziţiilor art. 119 şi art. 120 din Legea nr. 128/1997, referitoare la competenţa comisiei de cercetare ale pretinselor abateri, la dreptul său de a cunoaşte toate actele cercetării şi de a aduce probe în apărare.
În sfârşit, P.V. a susţinut că atât constatările, cât şi concluziile raportului din 3 noiembrie 2005 sunt nefondate, deoarece activitatea lui la conducerea şcolii normale s-a desfăşurat cu respectarea normelor legale.
Prin sentinţa civilă nr. 87/ CA din 3 iulie 2006, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, constatând nulitatea actului administrativ atacat.
Pe cale de consecinţă, a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia de director al Şcolii Normale V.L. Iaşi, acordarea îndemnizaţiei specifice la nivelul funcţiei de director începând cu data de 8 decembrie 2005 şi până la reintegrarea efectivă.
Prin aceeaşi hotărâre, pârâţii au fost obligaţi în solidar să plătească reclamantului daune morale în sumă de 10.000 RON, precum şi suma de 500 RON, cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că Ordinul nr. 5623 din 8 decembrie 2005, emis de ministrul educaţiei şi cercetării, nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 268 alin. (2) C. muncii, în sensul că el nu cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute la pct. a,c, e şi d ale acestui articol.
Pe de altă parte, au fost încălcate prevederile art. 119 şi art. 120 teza ultimă din Legea nr. 128/1997, referitoare la componenţa comisiei de cercetare a abaterilor săvârşite de personalul didactic, la competenţa acestei comisii şi la obligaţia ei de a analiza apărările reclamantului de personalul didactic, la competenţa acestei comisii şi la obligaţia ei de a analiza apărările reclamantului.
În fine, s-a motivat că din probele administrate a rezultat „că toate concluziile reţinute în sarcina reclamantului de auditorii Primăriei Iaşi, au fost demontate în urma verificării făcută de D.G.F.P. Iaşi în lunile iunie - iulie 2005, ba mai mult din acest raport rezultă acuzaţii la adresa Primăriei pentru nerespectarea legii şi implicit aspecte de corupţie".
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii M.E.C. şi I.Ş.J.I.
Recurenţii au susţinut în cadrul unor critici care se regăsesc în ambele recursuri că prima Instanţă a calificat în mod greşit actul juridic dedus judecăţii, ca un act prin care se aplică o sancţiune disciplinară.
În realitate, prin ordinul supus controlului jurisdicţional s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia de conducere ca urmare a neîndeplinirii atribuţiilor rezultate din contractul de management educaţional, precum şi revenirea lui la catedra rezervată. Că, întreaga motivare a sentinţei se întemeiază pe dispoziţiile art. 115 - 125 din Legea nr. 128/1997, completate cu cele cuprinse în art. 268 C. muncii, deşi în speţă, eliberarea reclamantului din funcţie s-a dispus după evaluarea activităţii sale manageriale, nicidecum ca urmare a săvârşirii unei abateri disciplinare.
Recurentul I.Ş.J.I. a susţinut, în plus, că daunele morale nu puteau fi acordate reclamantei în baza dispoziţiilor C.E.D.O., ci doar pe baza unor probe certe din care să rezulte că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, ceea ce nu s-a demonstrat în prezenta cauză.
Recursurile sunt fondate sub aspectul tuturor criticilor formulate.
Concluzia se impune deoarece din însăşi acţiunea introdusă, rezultă fără echivoc ca pe baza recursului organizat de pârâţi la data de 10 decembrie 2002, reclamantul a fost numit în funcţia de director al Şcolii Normale V.L. Iaşi şi în anul 2003, a încheiat contractul de management cu pârâtul I.Ş.J.I., după expirarea perioadei de probă prevăzută de lege.
Contractul de management educaţional nu este un contract de muncă, ci are natura unui contract de mandat, în temeiul căruia mandatarul (directorul) se obligă să îndeplinească pentru mandant, toate activităţile prevăzute în contract şi celelalte acte normative privind organizarea, conducerea şi gestionarea şcolii la care cel dintâi a fost numit manager.
Potrivit art. 16 din metodologia aprobată prin HG nr. 224/2005,contractul de management educaţional se reziliază.
1. în cazul în care persoanele prevăzute la art. 14 alin. (1), şi alin. (2) se dovedesc necorespunzătoare sub raport managerial (au obţinut calificativul Nesatisfăcător la evaluarea din perioada de probă);
2. dacă în perioada mandatului, prin evaluare anuală sau prin inspecţie specială, persoana obţine calificativul Nesatisfăcător, sau se constată neîndeplinirea angajamentelor manageriale ori prejudicii aduse învăţământului.
Anexa 5 a aceleiaşi metodologii face distincţie între destituirea din funcţie a managerului educaţional şi măsura eliberării lui din funcţie în urma evaluării (art. 9 pct. b şi c).
Pentru aceste raţiuni şi corespunzător normelor juridice precitate, pârâţii s-au apărat în proces, susţinând în mod judicios că eliberarea reclamantului din funcţia de conducere dispusă prin ordinul ministerial, nu are caracterul unei sancţiuni disciplinare, ci este consecinţa obţinerii calificativului Nesatisfăcător cu prilejul evaluării activităţii manageriale.
Cu alte cuvinte, eliberarea din funcţie s-a întemeiat pe neîndeplinirea atribuţiilor manageriale de către P.V., iar nu pe săvârşirea cu vinovăţie a unei abateri disciplinare, de natură a face aplicabile dispoziţiile C. muncii şi cele cuprinse în art. 119 - 120 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, menţionate în sentinţă.
Cu ocazia controlului managerial efectuat la Şcoala Normală V.L. Iaşi, dar şi în urma analizei documentaţiei furnizate de I.Ş.J.I. s-au constatat o serie de deficienţe constând în neîndeplinirea de către reclamant a atribuţiilor specifice funcţiei de director de unitate de învăţământ, management educaţional şi financiar defectuos, nerespectarea legislaţiei în vigoare.
Concluziile care se desprind din analiza actelor întocmite nu au fost combătute de P.V. prin alte mijloace de probaţiune concludente şi acţiunea lui în justiţie pentru anularea hotărârii Consiliului de administraţie al I.S.J. Iaşi cu privire la acordarea calificativului nesatisfăcător pentru activitatea desfăşurată în anul şcolar 2004 – 2005, a fost respinsă ca neîntemeiată de Tribunalul Iaşi, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 4720/ E din 13 octombrie 2006.
Hotărârea respectivă a rămas irevocabilă ca efect al respingerii recursului declarat de reclamant, prin Decizia civilă nr. 99/ CA din 3 aprilie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, depusă ca act nou în dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced şi apreciind că Ordinul nr. 5623 din 8 decembrie 2005, a fost emis cu respectarea normelor legale în vigoare, Înalta Curte va admite recursurile declarate în cauză.
În consecinţă, urmează a fi modificată sentinţa şi în fond să se dispună respingerea acţiunii formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Văzând şi dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 312 alin. (3)2 C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de I.Ş.J.I. şi M.E.C., împotriva sentinţei nr. 87/ CA din 10 iulie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea reclamantului P.V., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2580/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2601/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
