ICCJ. Decizia nr. 2604/2007. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2604/2007
Dosar nr. 8829/2/2006
Şedinţa publică din 22 mai 2007
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti reclamanta SC O.T. SRL a chemat în judecată pe pârâtul C.N.A. solicitând anularea Deciziei nr. 656 din 15 septembrie 2006 emisă de pârât şi exonerarea sa de la plata sumei de 5000 lei reprezentând amenda aplicată prin Decizia atacată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia atacată a fost amendată contravenţional cu suma de 5000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, precum şi ale art. 101 alin. (1) lit. c) din Decizia C.N.A. nr. 187/2006 privind Codul de reglementare al conţinutului audiovizualului.
S-a mai arătat că Decizia contestată este nelegală întrucât sancţiunea amenzii a fost aplicată fără emiterea unei somaţii către aceasta, conform dispoziţiilor art. 91 din Legea nr. 504/2002, dispoziţii care deveneau obligatorii având în vedere temeiurile legale menţionate în cuprinsul deciziei respectiv dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului şi art. 101 alin. 1 lit. c) din Codul de reglementare conţinutului audiovizualului.
Reclamanta a arătat că în mod eronat s-a reţinut de către pârâtă încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 şi ale art. 101 alin. (1) şi alin. (2) ale Deciziei normative nr. 187/2006, pentru neaducerea la cunoştinţa publicului telespectator a faptului că în momentul formării numărului de apel, tariful se aplică automat, întrucât emisiunea respectivă Teleconcurs, nu este o emisiune cu caracter informativ, ci o emisiune cu caracter de talkshow.
Prin sentinţa civilă nr. 139 din 17 ianuarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut faptul că pârâtul C.N.A. a făcut dovada că anterior emiterii deciziei de sancţionare atacate, a procedat la somarea radiodifuzorului prin 5 somaţii publice şi prin aplicarea de amenzi pentru nerespectarea prevederilor legale privind informarea corectă, iar prin Decizia nr. 454 din 18 iulie 2006, reclamanta a fost sancţionată pentru încălcarea aceloraşi prevederi.
În consecinţă nu poate fi reţinută, fiind neîntemeiată susţinerea reclamantei privind nerespectarea dispoziţiilor art. 91 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 cu modificările şi completările ulterioare, respectiv, Decizia atacată a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale privind procedura somării prealabile.
Curtea a constat că sancţiunea a fost determinată de încălcarea de către reclamantă a dispoziţiilor art. 101 alin. (1) lit. c) din Codul audiovizualului coroborat cu dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului în conformitate cu care în cadrul unei emisiuni sau a unui program se comunică numerele de apel ale serviciilor de telefonie, în scopul invitării publicului de a participa la un concurs cu premii, numerele de apel pentru care tariful se aplică în mod automat din momentul formării numărului, acest lucru va fi adus la cunoştinţa publicului pe parcursul emisiunii, periodic, atât în formă scrisă cât şi oral.
Curtea a reţinut, de asemenea, ca pârâtul a individualizat corect sancţiunea aplicată, conform art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002, ţinând seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum şi de sancţiunile primite anterior.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta susţinând în esenţă că:
- în mod greşit Instanţa de Fond a considerat că C.N.A. şi-a îndeplinit obligaţie legală de a emite o somaţie conţinând condiţii şi termene de intrare în legalitate, fapt care atrage nelegalitatea deciziei emisă de C.N.A.;
- prin conţinutul respectivei emisiuni nu s-a adus atingere principiului asigurării informării corecte a publicului;
- din cuprinsul deciziei de sancţionare nu reiese modalitatea prin care nu a respectat obligaţia de a asigura informarea obiectivă a publicului;
- în subsidiar se solicită reducerea amenzii aplicate, sancţiunea de 5.000 lei fiind mult prea severă.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Decizia C.N.A. nr. 656 din 15 septembrie 2006, recurenta - reclamantă a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 5.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, coroborate cu art. 101 alin. (1) din Decizia C.N.A. nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului, toţi radiodifuzorii au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor.
Potrivit dispoziţiile art. 101 alin. (1) lit. c) din Codul audiovizualului, în situaţia în care în cadrul unei emisiuni sau al unui program se comunică numere de apel ale serviciilor de telefonie, în scopul invitării publicului de a participa la un concurs cu premii, numerele de apel pentru care tariful se aplică în mod automat din momentul formării numărului, acest lucru va fi adus la cunoştinţa publicului pe parcursul emisiunii, periodic, atât sub forma scrisă cât şi oral.
Sancţiunea amenzii i-a fost aplicată recurentei - reclamante pentru faptul că, în cadrul emisiunii Teleconcurs, difuzată la data de 27 iulie 2006, a adus numai scris la cunoştinţa publicului că în momentul formării numărului de apel tariful se aplică automat, fără a face şi precizarea orală aşa cum prevede textul de lege invocat.
La individualizarea sancţiunii s-a ţinut seama de faptul că anterior, recurenta a primit 5 somaţii publice şi 6 amenzi privind nerespectarea prevederilor legale privind informarea corectă a publicului.
Cu privire la legalitatea aplicării sancţiunii amenzii se constată că intimata şi-a îndeplinit obligaţia legală prevăzută de dispoziţiile art. 91 alin. (2) din Legea audiovizualului în sensul că, anterior aplicării acestei sancţiuni, a procedat la somarea prealabilă a reclamantei.
Cu privire la cuantumul amenzii, aceasta a fost corect individualizată, situându-se spre minimul prevăzut de lege.
Având în vedere cele mai sus expuse, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 139 din 17 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2602/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2607/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
