ICCJ. Decizia nr. 2602/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2602/2007
Dosar nr. 5386/2/2006
Şedinţa publică din 22 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 23 mai 2006, reclamantul G.F. a solicitat obligarea M.E.C. la eliberarea adeverinţei tip prevăzută la pct. 14 din Normele de aplicare a prevederilor OUG nr. 36/2003, întrucât îndeplineşte condiţiile legale pentru a beneficia de pensie de serviciu.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamantul a desfăşurat activitate profesională în comerţ exterior timp de 23 ani până în decembrie 1989, din care în misiune permanentă în străinătate o perioadă de 9 ani şi 3 luni la secţia economică a Ambasadei României la Kőln, iar vechimea realizată în comerţ exterior este de peste 23 de ani cuprinzând perioada 9 decembrie 1966 – 31 decembrie 1989.
Prin sentinţa civilă nr. 3118/2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost admisă.
Instanţa a reţinut că sunt întrunite cerinţele art. 4 din OUG nr. 36/2003, că activitatea sa intră sub incidenţa Convenţiei de la Viena fiind asimilat ca funcţionar consular.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen pârâtul M.E.C.
În motivarea recursului s-a arătat în esenţă: că reclamantul nu a avut grad diplomatic sau consular, astfel cum prevede expres art. 4 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 36/2003; că adeverinţa din 4 martie 1983 nu prevede îndeplinirea unei funcţii consulare în cadrul unei misiuni permanente, reclamantul fiind economist principal prestând o muncă permanentă în cadrul secţiei economice a Ambasadei României la Kőln; că Instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât stabilirea, actualizarea şi plata pensiilor de serviciu se efectuează de C.N.P.A.D.A.S., conform art. 33 din Ordinul comun nr. 225758/2004 emis de M.M.S.S.F., M.A.E. şi M.E.C. şi nu de către Instanţă; că activitatea reclamantului nu intră sub incidenţa Convenţiei de la Viena deoarece nu a prezentat înscrisuri în sensul însărcinării cu exercitarea unei funcţii consulare; că OUG nr. 36/2003 se adresează în primul rând membrilor personalului diplomatic sau consular şi numai cu titlu de excepţie pentru celelalte persoane şi pentru cei trimişi în misiune permanentă în străinătate.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că sentinţa este legală şi temeinică.
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul are o vechime în activitatea de comerţ exterior de peste 23 ani, respectiv perioada 9 decembrie 1966 – 31 decembrie 1989, din care trimis în delegaţie permanentă în cadrul secţiei economice a Ambasadei Românieila Kőln o perioadă de 9 ani 3 luni şi 7 zile, în perioada 1 decembrie 1973 – 8 martie 1983.
Conform dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din OUG nr. 36/2003 aprobată prin Legea nr. 595/2003, beneficiază de pensie de serviciu membrii personalului diplomatic şi consular şi celelalte persoane care au desfăşurat activitate de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, încadraţi în administraţiile centrale din D.C.E., M.C.E.C.E.I., M.C.T., M.I.C., D.C.E.P.E. din M.A.E. şi din unităţi cu specific de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, precum şi ca trimişi în misiuni permanente, cu grade diplomatice sau consulare, la ambasadele, consulatele şi alte reprezentanţe ale României în străinătate.
Acordarea pensiei de serviciu este condiţionată de o vechime de cel puţin 20 ani pentru bărbaţi şi 15 ani pentru femei, în activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, din care cel puţin 4 ani în misiuni permanente la ambasade, consulate şi alte reprezentanţe ale României în străinătate, cu grade diplomatice sau consulare.
Faţă de actele prezentate de reclamant, rezultă că acesta întruneşte condiţiile legale sus - citate, astfel încât beneficiază de pensie de serviciu, deoarece este asimilat personalului diplomatic şi consular avându-se în vedere natura funcţiei exercitate şi regimului juridic prevăzut de legislaţia în vigoare în perioada în care şi-a desfăşurat activitatea.
Astfel, se constată că reclamantul a lucrat în calitate de reprezentant comercial la Agenţia economică a Ambasadei României la Kőln, neavând în mod direct grad diplomatic sau consular, deoarece nu aparţinea de M.A.E. Legea însă acordă, prin asimilare, pensie de serviciu şi persoanelor enumerate la art. 4 din OUG nr. 36/2003, întrucât au fost trimise ca reprezentanţi comerciali ai României în străinătate şi au îndeplinit funcţii consulare în sensul dispoziţiilor art. 5,9 şi 19 din Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile consulare, din 24 aprilie 1963, ratificată de România prin Decretul nr. 481/1971.
Reclamantul, prin atribuţiile îndeplinite, a exercitat o funcţie consulară, calitatea sa de funcţionar consular decurgând din sarcinile şi atribuţiile încredinţate, prevăzute de dispoziţiile art. 50 - 53 din Legea nr. 1/1971 cu privire la activitatea de comerţ exterior, de cooperare economică şi tehnico - ştiinţifică a României.
De altfel, prin art. 1 alin. (2) din OUG nr. 36/2003 funcţia exercitată de reclamant, sub aspectul dreptului la pensia de serviciu, a fost asimilată funcţiei diplomatice, deoarece textul legal a prevăzut că reprezintă vechime în diplomaţie, vechime în munca diplomatică desfăşurată de membrii personalului diplomatic şi consular în administraţia centrală a M.A.E., la misiunile diplomatice, oficiile consulare şi alte reprezentanţe din străinătate ale României.
Faţă de cele mai sus analizate, se constată că Instanţa de Fond a apreciat corect că reclamantul beneficiază de pensie de serviciu, nu a acordat mai mult decât s-a solicitat şi în mod legal a obligat pe recurent să elibereze adeverinţa solicitată de intimat.
Pe cale de consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul M.E.F. împotriva sentinţei civile nr. 3118 din 23 noiembrie 2006, a Curţi de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2601/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2604/2007. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
