ICCJ. Decizia nr. 2607/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2607/2007
Dosar nr. 8098/3/2006
Şedinţa publică din 22 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
G.I., condamnat la executarea unei pedepse privative de libertate a sesizat C.N.C.D., arătând că i s-au încălcat mai multe drepturi şi este supus unui regim de detenţie cu multe restricţii, deşi are caracterizări bune. De asemenea că, nu i se permite să participe la activităţi socio-educative în penitenciar, să meargă la biserică sau la întâlniri ale membrilor unor culte.
Prin Hotărârea nr. 30 din 9 februarie 2006, C.N.C.D. a dispus clasarea dosarului apreciind că organelor de urmărire penală şi Instanţei de judecată le aparţine competenţa de soluţionare a cererii condamnatului.
Legalitatea acestei hotărâri a fost contestată de G.I., prin acţiunea introdusă la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 1761 din 4 aprilie 2006, tribunalul s-a dezinvestit în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Această din urmă Instanţă a pronunţat apoi, sentinţa civilă nr. 2675 din 1 noiembrie 2006, respingând acţiunea ca inadmisibilă.
Instanţa a reţinut că anterior introducerii acţiunii, reclamantul nu a solicitat autorităţii publice emitente, revocarea Hotărârii nr. 30/2006, emisă de pârât şi ca atare, în raport de prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cererea sa de chemare în judecată nu poate fi primită.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul G.I.
Recurentul a susţinut că hotărârea este nelegală deoarece judecarea cauzei s-a făcut în lipsa lui şi nici nu a primit o copie a sentinţei pentru a-şi putea motiva corespunzător cererea de recurs.
Pe de altă parte, Instanţa de Fond a ignorat prevederile art. 2 alin. (1) lit. a),d),e),f) din HG nr. 1194/2001, privind organizarea şi funcţionarea C.N.C.D., precum şi cele cuprinse în art. 9 alin. (2) din HG nr. 1514/2002.
Recursul este nefondat.
Din dovada anexată la fila nr.6 a dosarului Curţii de Apel Bucureşti, rezultă că citaţia trimisă reclamantului G.I. a fost primită de acesta sub semnătură, astfel că la termenul din 1 noiembrie 2006, procedura de citare era legal îndeplinită cu ambele părţi şi Instanţa sesizată putea proceda la soluţionarea cauzei chiar în lipsa reclamantului.
Cum deja s-a arătat, Curtea de Apel a soluţionat litigiul pe baza unei excepţii invocată de pârât şi care se referă la obligativitatea exercitării plângerii administrative prealabile de către persoana vătămată într-un drept sau un interes legitim.
Exercitarea acestei proceduri, constituie potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ şi caracterul său obligatoriu a fost menţionat inclusiv în dispozitivul Hotărârii nr. 30 din 9 februarie 2006, emisă de autoritatea publică pârâtă.
Constatând aşadar, că reclamantul G.I. nu s-a conformat dispoziţiilor legale mai sus menţionate şi respingând acţiunea în contencios administrativ ca inadmisibilă, prima Instanţă, dispensată de obligaţia de a mai cerceta cauza în fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, ce urmează a fi menţinută prin respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul G.I. împotriva sentinţei civile nr. 2675 din 1 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2604/2007. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 2608/2007. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
