ICCJ. Decizia nr. 2612/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2612/2007
Dosar nr. 5016/299/2006
Şedinţa publică din 22 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 17/ CC din 9 august 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta SC M.A.L.T. SRL în contradictoriu cu Prefectura Municipiului Bucureşti şi Primăria Sectorului 1 Bucureşti, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Instanţa a reţinut că obiectul cererii se referă la obligaţia pârâtelor de a emite un act în temeiul Legii nr. 18/1991, astfel încât competenţa de soluţionare aparţine judecătoriei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen reclamanta.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă: că reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004; că dispoziţiile art. 51 şi următoarele din Legea nr. 18/1991, republicată, se coroborează cu dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004; că, potrivit art. 21 din Constituţia României, recurenta a înţeles să nu parcurgă procedurile speciale în faţa organelor administrative jurisdicţionale; că numai în măsura în care se urmează procedura jurisdicţională prevăzută de Legea fondului funciar competenţa specială aparţine judecătoriei, nu şi în situaţia în care s-a optat pentru procedura generală prevăzută de Legea contenciosului administrativ; că Decizia nr. 53/2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nu face inadmisibilă declinarea de competenţă dispusă de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 4803/2006; că art. 52 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 califică expres Comisia judeţeană ca fiind „autoritate publică cu activitate administrativ jurisdicţională", iar recurenta nu a optat pentru procedura administrativ - jurisdicţională; că procedura administrativ - jurisdicţională prevăzută de Legea nr. 18/1991 nu este obligatorie, conform art. 21 din Constituţia României.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Faţă de obiectul acţiunii, dispoziţiile art. 51 şi următoarele din Legea nr. 18/1991, republicată, sunt obligatorii.
Art. 21 din Constituţia României prevede că „jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative".
Regula menţionată de textul constituţional, în consonanţă şi cu dispoziţiile art. 6 şi art. 13 din C.E.D.O., prevede dreptul de acces la o Instanţă. De la această regulă sunt permise ingerinţe sub forma unor proceduri prealabile obligatorii, care nu trebuie să blocheze însă accesul părţii la Instanţă.
Problema care trebuie soluţionată în cauză este aceea dacă procedura prealabilă menţionată de art. 51 şi următoarele din Legea nr. 18/1991, republicată, are sau nu caracter jurisdicţional.
De principiu, există o procedură jurisdicţională atunci când organul stabilit de lege şi membrii săi sunt independenţi şi imparţiali, inclusiv neidentificarea judecătorului comisiei cu partea, şi organul este învestit cu deplină jurisdicţie, în acest sens fiind şi opinia Curţii Constituţionale (Deciziile nr. 409/2004 şi nr. 563/2006).
Or, activitatea comisiei judeţene nu reprezintă o jurisdicţie în sensul mai sus analizat, această situaţie rezultând chiar din cuprinsul art. 52 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, care prevede expres că, prin derogare de la C. proc. civ., comisia are calitate procesuală pasivă sau activă, ceea ce semnifică faptul că are calitate de parte într-un proces pornit în faţa Instanţei de către persoana nemulţumită de rezolvarea contestaţiei.
Drept urmare, Curtea apreciază că nu pot fi aplicabile în cauză dispoziţiile art. 21 din Constituţia României, iar procedura prealabilă prevăzută de art. 51 şi următoarele din Legea nr. 18/1991, republicată, este obligatorie, Instanţa de judecată competentă fiind judecătoria, potrivit art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M.A.L.T. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 17/ CC din 9 august2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2611/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2615/2007. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
