ICCJ. Decizia nr. 2643/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2643/2007

Dosar nr. 3297/44/2006

Şedinţa publică din 23 mai 2007

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată sub nr. 3297/44/2006 la Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A.P.Ş. a chemat în judecată pe pârâtele A.N.S.V.S.A. şi D.S.V.S.A.V., solicitând ca prin sentinţa ce va pronunţa Instanţa să constate că organizarea şi desfăşurarea concursului din data de 23 martie 2006, pentru ocuparea mai multor posturi de funcţionari publici de execuţie în activitatea sanitar – medical - veterinară, s-a făcut cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor HG nr. 1209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, Instanţa urmând a dispune anularea acestuia şi reorganizarea unui nou concurs cu respectarea legii, precum şi recorectarea tuturor lucrărilor.

Solicită totodată, ca pârâtele să fie obligate la daune materiale şi morale.

În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că organizarea concursului şi evaluarea candidaţilor s-a făcut cu încălcarea normelor legale, fără a arăta în concret ce norme legale au fost încălcate şi în ce a constat încălcarea acestora, precizând însă că se considera prejudiciat, deoarece contracandidaţii săi au fost notaţi cu note mai mari, tocmai în scopul de a-l înlătura din concurs.

Pârâta A.N.S.V.S.A., a depus întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a acţiunii reclamantului.

Analizând materialul probator administrat în cauză, Instanţa de Fond a pronunţat sentinţa nr. 111/ F din 19 septembrie 2006, prin care a respins ca nefondată acţiunea.

A reţinut Instanţa de Fond, în considerentele sentinţei, că reclamantul nu a făcut dovada existenţei unui drept proteguit de lege, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, nelegalitatea organizării şi desfăşurării concursului nefiind probată, iar în ceea ce priveşte reevaluarea notelor tuturor candidaţilor şi implicit a notei obţinute de petent, o astfel de cerere excede dispoziţiilor HG nr. 1209/2003, precum şi competenţei Instanţei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A.P.Ş., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că prima Instanţă a procedat la soluţionarea cauzei la primul termen de judecată, în absenţa sa, deşi pentru termenul respectiv a fost în imposibilitate de a se prezenta în Instanţă şi să depună probe în susţinerea acţiunii formulate, în acest sens expediind din Arad către Curtea de Apel Galaţi o cerere prin care solicita amânarea cauzei, urmând ca ulterior să justifice cu acte medicale această cerere.

Intimata - pârâtă A.N.S.V.S.A.B. a invocat excepţia tardivităţii recursului, susţinând faptul că motivele de recurs i-au fost comunicate abia la termenul de judecată din 23 mai 2007.

Excepţia invocată este neîntemeiată, recursul fiind declarat şi motivat în termenul prevăzut de lege, 15 zile de la comunicare (hotărârea i-a fost comunicată la 22 noiembrie 2006, iar recursul motivat a fost depus la 5 decembrie 2006).

Trecând la analiza pe fond a motivelor de recurs invocate, Instanţa de Recurs constată că recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 156 C. proc. civ., Instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.

La dosarul de fond, se află o cerere formulată de reclamant prin care se solicită amânarea cauzei, pe motive de sănătate a mamei sale.

Este adevărat că cererea a sosit după terminarea dezbaterilor şi nu a fost însoţită de un act medical, totuşi având în vedere că dosarul era la primul termen de judecată, Instanţa de Fond putea să repună cauza pe rol şi să acorde un nou termen de judecată pentru lipsă de apărare, conform textului de lege sus citat.

Având în vedere şi rolul activ pe care trebuie să-l manifeste Instanţa de judecată pe parcursul soluţionării unei pricini şi cum la dosar se afla cererea reclamantului, în subsolul acesteia fiind menţionat faptul că „în procedura privind judecarea cauzei, am de făcut cereri", în speţă, era justificată admiterea cererii pentru amânarea cauzei, chiar dacă, aşa cum s-a arătat, nu exista un act medical alăturat cererii.

Pentru considerentele expuse, urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ., recursul să fie admis, casată sentinţa, iar cauza să fie trimisă la aceeaşi Instanţă spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de A.P.Ş., împotriva sentinţei nr. 111 din 19 septembrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi Instanţă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2007.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2643/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs