ICCJ. Decizia nr. 2729/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2729/2007

Dosar nr. 7052/117/2006

Şedinţa publică din 28 mai 2007

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea introdusă la data de 4 august 2006, M.M. a chemat în judecată M.J. – A.N.P., solicitând obligarea acestei autorităţi publice să-l încadreze în categoria funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, potrivit Legii nr. 293/2004, modificată şi completată prin OUG nr. 47/2006.

De asemenea, a cerut obligarea pârâtului la plata unor daune cominatorii de câte 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea obligaţiei menţionate mai sus, precum şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, încă din anul 2005, a cerut pârâtului să-l încadreze în categoria funcţionarilor publici cu statut special. Deşi la data intrării în vigoare a legii era absolvent al unor studii superioare de scurtă durată, cu începere din luna iunie 2005, a îndeplinit şi condiţia de studii superioare de lungă durată, invocată de pârât ca temei al respingerii cererii.

A precizat totodată, că reaua credinţă a acestuia de a-i recunoaşte dreptul conferit de lege rezultă din faptul că iniţial, cererea i-a fost aprobată, de principiu, prin adresa din 12 aprilie 2006, semnată de directorul general adjunct al A.N.P., care însă, ulterior, prin adresa din 12 iulie 2006, a respins memoriul înaintat în acelaşi scop.

În opinia reclamantului, interpretarea dată de pârât normelor legale aplicabile în cauză este subiectivă şi nu poate fundamenta măsura respingerii cererii, din moment ce la data formulării acesteia îndeplinea toate condiţiile necesare pentru încadrarea în categoria funcţionarilor publici.

Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 89 din 16 februarie 2007, a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa a reţinut că reclamantul nu a putut dobândi calitatea de funcţionar public în sistemul administraţiei penitenciare deoarece la data de 28 septembrie 2004, când Legea nr. 293/2004 a intrat în vigoare, el nu era absolvent al unor studii superioare cu examen de licenţă, având doar studii superioare de scurtă durată.

Pe de altă parte, potrivit anexei 7 la HG nr. 663/1999, funcţiile de ofiţer sunt prevăzute cu studii superioare de lungă durată şi examen de licenţă, iar faptul că reclamantul a absolvit ulterior datei de 28 septembrie 2004, cursuri universitare de lungă durată „nu are relevanţă în contextul prevederilor de strictă aplicare ale Ordinului ministrului justiţiei nr. 2791/ C din 8 octombrie 2004".

În sfârşit, s-a motivat că prin dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare au fost abrogate normele juridice referitoare la învăţământul universitar de scurtă durată, conţinute în Legea nr. 84/1995, astfel încât, potrivit art. 1 din acest act normativ, organizarea studiilor superioare este reglementată pe trei cicluri respectiv, studii universitare de licenţă, studii universitare de masterat şi studii universitare de doctorat.

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul M.M.

Recurentul a susţinut că în considerentele hotărârii, prima Instanţă a preluat practic, toate argumentele redate în întâmpinarea pârâtului, fără a analiza câtuşi de puţin apărările lui, care se sprijină pe textele legale invocate în acţiune. Că, dacă la data formulării cererii de încadrare în categoria funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare erau îndeplinite cerinţele prevăzute de Legea nr. 293/2004 şi Ordinul nr. 2791/C/2004 emis de ministrul justiţiei, refuzul pârâtului de rezolvare favorabilă a cererii nu se justifică.

Recursul este fondat în sensul considerentelor ce vor fi expuse în continuare

Condiţiile de dobândire a calităţii de funcţionar public în sistemul administraţiei penitenciare sunt stabilite prin dispoziţiile Legii nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din A.N.P.

Art. 11 al acestei legi organice, modificată şi completată prin OUG nr. 47/2006, a stabilit condiţiile generale de selecţionare în aceste funcţii printre care, acelea care privesc absolvirea unor studii şi vechimea necesară, precum şi cerinţele specifice postului (lit. c) şi f)).

În conformitate cu prevederile art. 72 alin. (4) din aceeaşi lege, personalul civil, preluat prin reorganizarea D.G.P. şi a unităţilor din subordinea acesteia, care are atribuţii similare cu personalul prevăzut la alin. (3) (cadrele militare preluate prin reorganizarea fostei D.G.P. şi a unităţilor din subordinea acesteia) şi îndeplineşte condiţiile prezentei legi va dobândi calitatea de funcţionar public în sistemul administraţiei penitenciare.

O reglementare identică a fost adoptată prin dispoziţiile art. 1 din Ordinul nr. 2791/C/2004 emis de ministrul justiţiei, privind stabilirea condiţiilor pentru dobândirea calităţii de funcţionar public în sistemul administraţiei penitenciare de către salariaţii civili preluaţi prin reorganizarea D.G.P.

În speţă, deşi reclamantul M.M. a înaintat cererea sa de a fi trecut în categoria funcţionarilor publici cu statut special în cadrul P.S. Dej la data de 11 iulie 2005, solicitarea a fost analizată în raport de data intrării în vigoare a legii organice menţionate mai sus.

Un asemenea procedeu este evident nelegal şi de natură a-l prejudicia în mod grav pe reclamant, care în prezent exercită funcţia de referent în cadrul P.S. - B.R.S. şi învederează că în cursul lunii iunie 2005, a promovat examenul de licenţă, îndeplinind astfel şi condiţia de studii superioare de lungă durată.

Prin urmare, refuzul pârâtului de a soluţiona cererea reclamantului cu motivarea că la data intrării în vigoare a legii (28 septembrie 2004), acesta nu era absolvent al unor studii superioare cu examen de licenţă este nelegal şi nu poate fundamenta măsura de respingere a cererii.

Curtea de Apel şi-a însuşit apărarea pârâtului fără a verifica pe baza unor probe suplimentare concludente, ordonate chiar din oficiu, dacă în cazul lui M.M. erau sau nu îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 11 şi art. 72 alin. (4) din Legea nr. 293/2004 şi cele cuprinse în art. 1 al Ordinului Ministerial nr. 2791/C/2004.

Sub acest aspect, trebuiau cerute părţilor copia diplomei de licenţă a reclamantului şi alte înscrisuri oficiale din care să rezulte atribuţiile funcţiei pe care reclamatul o îndeplineşte efectiv şi similitudinea acestora cu atribuţiile personalului prevăzut la art. 72 alin. (3) din lege, ca o condiţie necesară pentru dobândirea calităţii de funcţionar public în sistemul administraţiei penitenciare.

Neprocedând în modul arătat şi soluţionând litigiul pe baza unor probe insuficiente, Instanţa de Fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică.

De aceea, pentru evitarea oricărei erori în stabilirea adevărului şi justa soluţionare a pricinii, urmează a se admite recursul şi a fi casată sentinţa cu trimiterea cauzei la aceeaşi Curte de Apel spre rejudecare.

Cu prilejul rejudecării, Instanţa de trimitere va examina, sub forma unor apărări de fond şi celelalte susţineri ale recurentului din motivele de casare scrise (privind aprobarea de principiu a cererii, dată iniţial de directorul general al A.N.P. prin adresele din 12 aprilie 2006 şi, respectiv, din 13 iunie 2006), a căror analiză, în această fază procesuală, devine inutilă faţă de rezolvarea dată recursului.

Văzând şi dispoziţiile art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de M.M. împotriva sentinţei civile nr. 89 din 16 februarie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi Instanţe.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2007.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2729/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs