ICCJ. Decizia nr. 2734/2007. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2734/2007
Dosar nr. 3616/1/2007
Şedinţa publică din 28 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cu cererea din data de 28 august 2006, O.I.N., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat C.S.M. ca perioada în care a îndeplinit o funcţie de specialitate juridică în cadrul unor structuri ale M.A.I. să-i fie recunoscută ca vechime în magistratură.
În cererea respectivă el a arătat că a fost numit în funcţia de procuror la Procuratura locală a sectorului 3 Bucureşti prin Ordinul nr. 200 din 1 martie 1993 al procurorului general al României, iar de la data de 1 octombrie 1995 îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, secţia de urmărire penală.
Anterior a desfăşurat activităţi de specialitate juridică în cadrul I.G.P.R., prin natura atribuţiilor prevăzute în fişa postului şi conform specializărilor obţinute pe baza studiilor absolvite, astfel:
- din anul 1969 până în anul1974 a fost inspector, expert criminalist;
- de la 1 decembrie 1974 până la 18 februarie 1986, şi respectiv, ofiţer specialist cercetări penale în I.G.P. şi în continuare, în funcţii de conducere în cadrul aceleiaşi unităţi până la 5 ianuarie 1991.
Petiţionarul a precizat că în calitate de expert criminalist şi de ofiţer specialist a efectuat activităţi de cercetare penală în cauze complexe şi cu un grad ridicat de dificultate.
În drept el a invocat dispoziţiile art. 200, 201, 202 şi 207 C. proc. pen., cele conţinute în OG nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr. 420/2003 şi în HG nr. 498/2004.
Prin Hotărârea nr. 133 din 7 martie 2007, Plenul C.S.M. a respins cererile formulate de O.I.N. şi de alţi procurori aflaţi în aceeaşi situaţie reţinând, în esenţă, că noţiunea de autorităţi ale administraţiei publice, utilizată în art. 44 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 179/1999, trebuie interpretată ca vizând sensul formal, configurat de legea fundamentală, iar dispoziţiile cu caracter special (care instituie sfera persoanelor ce beneficiază de vechime în magistratură) reclamă o interpretare restrictivă.
În caz contrar, s-ar încălca principiul potrivit căruia excepţiile sunt de strictă interpretare.
S-a concluzionat că în prezent la stabilirea vechimii în magistratură se ia în calcul, conform art. 86 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor sau magistratul asistent a îndeplinit funcţiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat asistent, auditor de justiţie, judecător financiar inspector, procuror financiar şi consilier la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate prevăzut la art. 87 alin. (1) din lege, precum şi perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, jurisconsult, consilier juridic sau a îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ.
Împotriva acestei hotărâri, petiţionarul O.I.N. a declarat recurs.
Recurentul a susţinut că în mod greşit Plenul C.S.M. a respins cererea sa, deşi s-a făcut dovada cu înscrisurile oficiale prezentate că în cadrul unor structuri ale M.A.I. a îndeplinit funcţii de specialitate juridică şi la data de 1 martie 1993, a numit în funcţia de procuror gradul I, după susţinerea examenului de admitere în magistratură.
Hotărârea nr. 133 din 7 martie 2007 este nelegală deoarece a fost adoptată cu nesocotirea prevederilor art. 16 pct. 1 din Constituţia României, care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
De asemenea a fost adoptată şi motivată cu referire la dispoziţiile art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, deşi cererile procurorilor fac trimitere la prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, modificată prin OUG nr. 179/1999.
În opinia recurentului efectele dispoziţiei conţinută în vechea reglementare legală, eliminată ulterior prin Legea nr. 303/2004 rămân actuale prin aplicarea art. 104 alin. (1) din acelaşi act normativ, astfel cum se menţionează şi în hotărârea atacată.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 44 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, modificată prin OUG nr. 179/1999, timpul cât o persoană, licenţiată în drept, sau în drept economic - administrativ, este senator sau deputat, avocat al poporului, membru al Curţii de Conturi, personal de conducere ori de execuţie, de specialitate juridică, în aparatul Parlamentului, Preşedinţiei României, Guvernului, Consiliului Legislativ, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi, Curţii Constituţionale, Direcţiei juridice şi consulare din M.A.E. sau în cadrul altor organe ale administraţiei publice se consideră vechime în magistratură.
Deşi această ultimă dispoziţie, referitoare la persoanele care au îndeplinit funcţii de execuţie sau de conducere de specialitate juridică în cadrul unor autorităţi ale administraţiei publice a fost eliminată ulterior prin prevederile Legii nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (1) al acestei legi, judecătorii şi procurorii în funcţie, precum şi personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) care au beneficiat de vechime în magistratură potrivit Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, îşi păstrează această vechime.
În speţă, se constată că la data de 28 august 2006, când s-a adresat cu cerere către C.S.M., petiţionarul O.I.N. exercita funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, secţia de urmărire penală.
El este absolvent al Facultăţii de drept şi al unor cursuri post universitare în domeniul de specializare Ştiinţe penale şi înainte de numirea în funcţia de procuror a îndeplinit în structuri ale M.A.I. următoarele funcţii:
- din anul 1969 până la 1 decembrie 1974, inspector (ofiţer criminalist), expert criminalist, criminalist principal (criminalistică);
- de la 1 decembrie 1974 – până la 18 februarie 1986, ofiţer specialist (cercetări penale);
- de la 18 februarie 1986 până la 5 septembrie 1988, şef serviciu (cercetări penale);
- de la 5 septembrie 1988 până la 1 iulie 1989, locţiitor şef direcţie (cercetări penale);
- de la 1 iulie 1989 până la 22 ianuarie 1990, şef miliţie judeţ;
- de la 1 martie 1990 până la 5 ianuarie 1991, şef serviciu (cercetări penale).
Din comunicarea făcută cu adresa din 29 mai 2006 emisă de către I.G.P.R. rezultă că în activitatea desfăşurată ca ofiţer specialist, şef serviciu, respectiv locţiitor al şefului direcţiei rezultă că O.I.N. avea ca principale atribuţii de serviciu, organizarea şi desfăşurarea unor activităţi de cercetare penală în cauzele penale privind infracţiuni de natură judiciară, aplicarea metodelor ştiinţifice şi a mijloacelor criminalistice, în scopul îmbunătăţirii activităţilor de prevenire, descoperire şi identificare a infracţiunilor, executarea unor activităţi de cercetare penală în dosarele complexe şi cu grad sporit de dificultate.
Există aşadar,elemente suficiente pentru a se aprecia că activitatea de cercetare penală desfăşurată de petiţionar în cadrul unor organe ale administraţiei publice ca ofiţer desemnat, cu studii juridice absolvite cu diplomă încă din anul 1970, constituie o activitate de specialitate juridică care poate fi recunoscută ca vechime în magistratură, conform dispoziţiilor legale mai sus enunţate.
În sprijinul acestei concluzii mai trebuie invocate însă unele înscrisuri concludente depuse de O.I.N. în dosar şi anume:
- hotărârea nr. 59 din 13 martie 2007 a C.N.C.D. care a constatat tratamentul diferenţiat aplicat de M.J. în cazul petentului şi a recomandat aplicarea unui tratament asemănător categoriilor profesionale ce presupun condiţii de studii asemănătoare şi atribuţii specifice domeniului juridic, prin includerea ofiţerilor de cercetare penală în prevederile art. 86 din Legea nr. 303/2004;
- nota de studiu întocmită de Ministerul Public, secţia de analiză, studii, probleme ale minorilor, evidenţă, perfecţionare profesională şi informatică, însuşită de Consiliul Ştiinţific din 30 noiembrie 2006, care a opinat pentru includerea în conţinutul art. 86 din Legea nr. 303/2004, a perioadei în care o persoană a îndeplinit funcţii de specialitate juridică (ofiţer specialist de cercetare penală, cu studii superioare juridice) în cadrul M.A.I.;
- adresa din 25 mai 2005 emisă de către D.L.C.D.R.P., în care s-a opinat, că în sensul art. 44 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, modificată prin OUG nr. 179/2004, „perioada în care magistratul a fost personal de conducere sau execuţie în cadrul organelor administraţiei publice constituie vechime în magistratură";
- adresa din 2006, prin care secretarul general al C.S.M. a formulat o concluzie similară;
- reglementările instituite prin OG nr. 28/2002 privind echivalarea studiilor absolvite în instituţiile militare de învăţământ ale M.I. cu studiile din instituţiile civile de învăţământ şi a stagiului efectuat în funcţii militare M.I. cu stagiul specific funcţiilor civile, precum şi în HG nr. 498/2004 pentru aprobarea normelor metodologice privind echivalarea stagiului efectuat în funcţii militare şi funcţii specifice poliţiei, în cadrul structurilor M.A.I., cu stagiul în funcţii civile.
În anexele acestor acte normative s-a prevăzut că stagiul efectuat în funcţii specifice poliţiei, ca ofiţer specialist, absolvent al unor studii superioare se echivalează cu stagiul efectuat ca expert, consilier, inspector, consilier juridic şi auditor.
Ţinând seama de considerentele expuse în cele ce preced şi apreciind că în cazul de faţă sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 44 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, modificată prin OUG nr. 179/1999, precum şi cele prevăzute în art. 104 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie va dispune admiterea recursului.
Pe cale de consecinţă, urmează a fi anulată în parte hotărârea atacată, în ceea ce-l priveşte pe petiţionarul O.I.N.
Totodată, va fi obligat intimatul C.S.M. să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască recurentului vechimea în magistratură pentru perioadele în care a funcţionat ca ofiţer specialist în cercetări penale, şef serviciu cercetări penale, locţiitor al şefului Direcţiei cercetări penale, şef serviciu cercetări penale şi inspector (ofiţer criminalist), expert criminalist şi criminalist principal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de O.I.N. împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 133 din 7 martie 2007.
Anulează în parte hotărârea atacată referitor la O.N.
Obligă intimatul C.S.M. să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască recurentului vechimea în magistratură pentru perioadele în care a funcţionat ca ofiţer specialist cercetări penale, şef serviciu cercetări penale, locţiitor Şef Direcţie cercetări penale, şef serviciu cercetări penale şi inspector (ofiţer criminalist), expert criminalist şi criminalist specialist.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2732/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2737/2007. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
