ICCJ. Decizia nr. 2794/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2794/2007
Dosar nr. 23147/2/2005
Şedinţa publică din 31 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 7 iulie 2005, reclamanta SC G. SA Giurgiu, în contradictoriu cu pârâta A.R.R., a solicitat anularea hotărârilor Comisiei de validare a atribuirii electronice a traseelor din cadrul A.R.R., comunicate prin adresele din 2005, admiterea contestaţiilor înregistrate la A.R.R., recunoaşterea vechimii pentru traseul Giurgiu – Oinacu – Braniştea, cod traseu 11, precum şi obligarea pârâtei să elibereze licenţele de execuţie pentru cursele traseului judeţean Giurgiu – Oinacu – Braniştea.
Prin precizările de acţiune formulate la 5 octombrie 2005 şi 21 iunie 2006, reclamanta a arătat că înţelege să se judece în contradictoriu şi cu pârâţii: I.G.C.T.I., Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor, B.A., F.D. şi D.S.; şi că solicită daune materiale în valoare de 10.000 RON.
Prin sentinţa civilă nr. 3630 din 13 decembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.R.R. şi a I.G.C.T.I. şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei, reţinând, în esenţă, aspectele ce vor fi arătate în continuare.
Respingând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a celor doi pârâţi, Curtea de Apel a reţinut că, în lipsa unor prevederi legale clare şi exprese în privinţa reprezentării în Instanţă a Comisiei de atribuire şi validare electronică a traseelor, este de necontestat rolul ce revine A.R.R. şi I.G.C.T.I. în procesul de atribuire electronică a traseelor.
Pe fondul cauzei, Instanţa de Fond a reţinut că reclamanta a deţinut în mod neîntrerupt licenţă de execuţie pentru traseul Giurgiu – Goştinu şi retur şi că, în raport cu prevederile pct. 3 din anexa nr. 11 la Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 1842/2001, este întemeiat punctul de vedere al autorităţilor pârâte referitor la vechimea reclamantei pe traseul în litigiu, întrucât vechimea se dovedeşte cu licenţă de execuţie şi nu prin alte dovezi, cum ar fi contractele de asociere în participaţiune încheiate în vederea licitării unor grupe de trasee. În acest sens, Instanţa a reţinut că reclamanta nu a deţinut licenţă de execuţie pentru traseul în litigiu (Giurgiu – Oinacu – Braniştea), astfel că, în mod corect, a apreciat Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor că societatea nu are vechimea necesară pentru atribuirea traseului respectiv.
Împotriva sentinţei civile nr. 3630 din 13 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC G. SA Giurgiu, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Examinând actele dosarului vis – à - vis de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine următoarele:
Prin sentinţa atacată, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de recurenta - reclamantă, admiţând o cerere de intervenţie accesorie a SC L.T.C. SRL.
Pentru a se pronunţa astfel, Instanţa de Fond a reţinut că recurenta nu a avut vechimea pe traseu necesară obţinerii punctelor care să conducă la declararea sa ca participant câştigător al licitaţiei.
Corect prima Instanţă a invocat dispoziţiile pct. 3 anexa 11 din Normele Metodologice aprobate prin Ordinul M.P.L.P.T.L. nr. 1842/2001, licenţele de execuţie dându-se operatorilor, pentru traseul în litigiu, iar recurentei - reclamante pentru acest traseu.
Participarea reclamantei la licitaţia din 2003 ca membru al Asociaţiei G., nu îi conferea dreptul de a obţine licenţa pe toate traseele, întrucât nu avea vehicule necesare.
Simpla participare la licitaţia din 2003, nu-i conferă recurentei vechimea pe traseul respectiv, chiar dacă s-a asociat cu intervenienta. De altfel, Primăria Comunei Oinacu, a şi refuzat să-şi dea acordul recurentei - reclamante pentru efectuarea transportului de călători, întrucât traseul fusese atribuit prin licitaţie SC L.T.C. SRL.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâţilor A.R.R. şi I.G.C.T.I., corect, Instanţa de Fond a respins-o, întrucât lipsa prevederilor legale clare în privinţa reprezentării în Instanţă a Comisiei de atribuire şi validare electronică a traseelor, nu poate conduce Instanţa să aprecieze rolul acestor autorităţi publice în cadrul licitaţiilor.
De asemenea, din actele depuse rezultă cu claritate că în 2005, au fost corect aplicate dispoziţiile legale în materie, vechimea pe traseu dovedindu-se cu licenţa de execuţie pe acel traseu şi nu cu acte probatorii, cum ar fi contracte de asociere încheiate pentru licitarea unor grupe de trasee.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de SC G. SA Giurgiu, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., faţă de intimata - intervenientă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC G. SA Giurgiu împotriva sentinţei civile nr. 3630 din 13 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata în favoarea intimatei - interveniente SC L.T.C. SRL a sumei de 700 lei cheltuieli de judecată.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2788/2007. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2796/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
