ICCJ. Decizia nr. 2796/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2796/2007
Dosar nr. 6881/2/2006
Şedinţa publică din 31 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 384 din 6 februarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea prin care reclamanta F.S.L.Î., în contradictoriu cu pârâţii M.M.S.S.F. şi G.B. - ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei, a solicitat anularea art. 1 din Ordinul nr. 336 din 2 mai 2006 şi obligarea pârâţilor să emită un ordin care să completeze actul atacat în sensul stabilirii în favoarea personalului didactic de predare şi didactic auxiliar dreptul la compensarea de la bugetul asigurărilor sociale a 50% din valoarea transportului, cazării şi a mesei în spaţiile de odihnă contractate de C.P.D.A.S. în conformitate cu art. 105 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, că art. 105 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 recunoaşte dreptul la compensarea de la bugetul asigurărilor sociale a 50% din valoarea transportului, cazării şi a mesei, astfel că nu este necesar ca acest drept să fie conţinut şi în Ordinul nr. 336/2006, care are ca obiect doar repartizarea procentelor biletelor de odihnă pe categorii sociale (salariaţi care fac parte din confederaţi sindicale, salariaţii care nu fac parte din confederaţii sindicale şi cei din administraţia centrală). Totodată, Instanţa de Fond a mai reţinut că pentru valorificarea drepturilor prevăzute de art. 105 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 există posibilitatea de a se solicita instituţiilor competente alocarea fondurilor bugetare necesare şi că textul de lege respectiv nu a fost abrogat prin Legea nr. 19/2000.
Împotriva sentinţei civile nr. 384 din 6 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs F.S.L.Î.
Invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 9, dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., recurenta a apreciat că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este rezultatul aplicării greşite a prevederilor Legii nr. 128/1997, ale Legii nr. 19/2000, ale Legii nr. 24/2000, ale Legii nr. 380/2005, ale Legii nr. 554/2004 şi cele ale HG nr. 494/2001, ignorându-se faptul că prin acţiunea în justiţie nu s-a contestat existenţa dreptului prevăzut de art. 105 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, ci neacordarea lui ca urmare a unei prevederi exprese în Ordinul nr. 336/2006 emis de ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei.
S-a subliniat caracterul special al Legii nr. 128/1997 (privind Statutul personalului didactic) în raport de Legea nr. 19/2000, lege generală în materia asigurărilor sociale, precum şi faptul că în lipsa unei prevederi exprese abrogatoare în cadrul acestui din urmă act normativ dreptul prevăzut de art. 105 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 (modificată şi completată) există.
O altă critică formulată de recurentă a vizat neexercitarea de către Instanţa de Fond a rolului activ prevăzut expres de art. 129 alin. (5) C. proc. civ. şi analiza cererii cu care a fost învestită în afara definiţiei date actului administrativ prin art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004; în acest sens s-a arătat că un act administrativ cu caracter normativ cum este cel contestat în speţă trebuie să îndeplinească şi o condiţie de legalitate posterioară emiterii, anume aceea a publicării.
Examinând cauza prin prisma criticilor aduse de recurentă, cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este nefondat.
Prin cererile de chemare în judecată de F.S.L.Î. a solicitat anularea art. 1 al Ordinului ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei nr. 336 din 2 mai 2006 şi obligarea autorităţii competente să emită un nou ordin de completare a celui mai înainte menţionat prin care să se stabilească în favoarea personalului didactic de predare şi didactic auxiliar, dreptul la compensarea de la bugetul asigurărilor sociale a 50% din valoarea transportului, a cazării şi a mesei în spaţiile de odihnă contractate de C.P.A.D.A.S., în conformitate cu dispoziţiile art. 105 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 cu modificările şi completările ulterioare.
În mod corect şi în concordanţă cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004, în verificarea legalităţii prevederii cuprinse în art. 1 din Ordinul contestat parţial, judecătorul fondului a constatat că scopul acestui act administrativ (emis în executarea legii) a fost doar acela de repartizare a procentelor biletelor de odihnă contractate pentru anul 2006 pe trei categorii sociale: salariaţii care fac parte din confederaţii sindicale, salariaţii care nu fac parte din astfel de confederaţii şi cei din administraţia centrală.
Existenţa dreptului de a beneficia de compensarea de la bugetul de stat a 50% din valoarea transportului cazării şi a mesei în spaţiile de odihnă contractate de C.P.A.D.A.S. nu poate fi pusă la îndoială numai pentru că nu este arătat expres în conţinutul ordinului în discuţie, acest drept fiind în mod evident recunoscut prin art. 105 alin. (2) din Legea privind S.P.D.
Mai mult prin Legea nr. 19/2000, cadrul general în materia asigurărilor sociale, nu s-a procedat la o abrogare a dispoziţiilor speciale cuprinse în Legea nr. 128/1997, astfel că nu poate fi primită susţinerea recurentei - reclamante privind nelegalitatea parţială a Ordinului nr. 336/2006 şi nici necesitatea completării acesteia cu prevederi care se regăsesc în mod expres în Legea nr. 128/1997.
În condiţiile în care Ordinul nr. 336 şi-a produs efecte numai pentru anul 2006 şi scopul acestuia a fost cel arătat mai înainte, aspectul nepublicării lui apare ca nerelevant faţă de obiectul demersului judiciar.
Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.S.L.Î. împotriva sentinţei civile nr. 384 din 6 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2794/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2797/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
