ICCJ. Decizia nr. 2799/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2799/2007
Dosar nr. 2275/30/2006
Şedinţa publică din 31 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta A.S.P.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P., Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi E.R.C. din Timişoara, anularea Deciziei nr. 918 din 07 iulie 2006 emisă de prima pârâtă, prin care imobilul situat în Timişoara, a fost restituit celei de-a doua pârâte.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că imobilul intră sub incidenţa art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicată, întrucât a fost naţionalizat în baza Decretului nr. 302/1948 şi se afla în proprietatea Statutului Român şi în administrarea M.S.A.S.P.T., astfel că nu putea face obiectul retrocedării.
Prin sentinţa civilă nr. 581/ CA din 31 octombrie 2006, Tribunalul Timiş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că, întrucât actul contestat a fost emis de o autoritate publică centrală, sunt incidente prevederile art. 3 alin. (7) din OUG nr. 94/2000 coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 10 din 17 ianuarie 2007, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei.
În motivarea sentinţei pronunţate, Curtea de Apel a reţinut că Decizia contestată a fost emisă cu respectarea prevederilor OUG nr. 94/2000 şi în considerarea actelor care fac dovada că dreptul de proprietate a aparţinut pârâtei E.R.C. de Timişoara. Totodată, s-a reţinut că, la data soluţionării cererii de retrocedare, imobilul, aflat în proprietatea tabulară a Statului Român, era nefolosit, acest ultim aspect fiind confirmat în cauză chiar de către reclamantă.
În consecinţă, Instanţa de Fond a reţinut că reclamanta nu se poate prevala de incidenţa dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicată, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiei ce rezultă din textul de lege, şi anume ca imobilul să fie necesar şi afectat exclusiv şi nemijlocit activităţilor de interes public.
Împotriva sentinţei civile nr. 10 din 17 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A.S.P. Timiş, criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât a fost pronunţată cu greşita aplicare a legii şi fără a se ţine seama de dovezile aflate la dosar.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Reclamanta - recurentă a contestat actul de retrocedare respectiv Decizia nr. 918/2006, precizând că imobilul trecut în proprietatea statului a fost dat în administrare M.S., deşi în prezent nu îl ocupă.
A mai apreciat că în cauză îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, ea fiind instituţie publică.
Din actele dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că actul administrativ atacat a fost emis cu respectarea legii, OUG nr. 94/2000, actele depuse de pârâtă, atestând faptul că imobilul în litigiu a fost proprietatea acesteia, de care a fost abuziv deposedată.
Prin urmare, faţă de aceste acte, recurenta - reclamantă, cum corect a reţinut Instanţa de Fond, nu se poate prevala de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, care se referă la imobilele având destinaţia utilităţi publice, însă să fie afectate exclusiv activităţilor de interes public, ceea ce în cauză nu este demonstrat.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care, va respinge recursul declarat de A.S.P. Timiş, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.S.P. Timiş împotriva sentinţei civile nr. 10 din 17 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2797/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2800/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
