ICCJ. Decizia nr. 2987/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2987/2007
Dosar nr. 10579/2/2006
Şedinţa publică din 12 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC R.S. SRL Bucureşti a chemat în judecată I.G.P.R., solicitând Instanţei să constate că a intervenit aprobarea tacită în privinţa cererii de acordare a licenţei de funcţionare şi să îl oblige pe pârât să îi elibereze această licenţă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin cererea din 11 august 2006 a solicitat pârâtului să îi elibereze licenţa de funcţionare pentru efectuarea următoarelor servicii:
- servicii de pază a obiectivelor, bunurilor şi valorilor;
- servicii de pază a transporturilor de bunuri şi valoriimportante;
- servicii de protecţie personală specializată;
- consultanţă în domeniul serviciilor respective.
Întrucât de la data formulării cererii nu a primit răspuns din partea pârâtului, reclamanta solicită să se constate că a intervenit aprobarea tacită, în condiţiile art. 7 din OUG nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 486/2003.
Prin sentinţa civilă nr. 456 din 13 februarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC R.S. SRL Bucureşti.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, că, potrivit art. 2 din OUG nr. 27/2003, procedura aprobării tacite nu se aplică, printre altele, în cazul autorizaţiilor care privesc regimul armelor de foc, muniţiilor şi explozibililor, iar, în cauză, aşa cum rezultă din adresa din 10 noiembrie 2006 şi din lista cu mijloace materiale şi de comunicaţii din dotare, se constată că reclamanta, în realizarea serviciilor pentru care a solicitat licenţierea, urmează a utiliza armament cu glonţ sau gaz iritant lacrimogen.
Astfel, Curtea de Apel a reţinut că, în speţă, nu este aplicabilă procedura aprobării tacite reglementată de OUG nr. 27/2003.
Împotriva sentinţei civile nr. 456 din 13 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC R.S. SRL Bucureşti, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct.9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susţinut, în esenţă, următoarele:
Hotărârea atacată conţine motive contradictorii, întrucât deşi constată că licenţierea unei asemenea societăţi având ca obiect de activitate paza bunurilor, obiectivelor, etc. nu presupune în mod necesar şi autorizarea folosirii de armament şi muniţie, respinge acţiunea motivat de faptul că în viitor societatea ar putea solicita o astfel de autorizare.
Mai mult, susţine recurenta, societatea a primit avizul de principiu pentru înregistrare cu obiectul de activitate, prevăzut de actele constitutive, solicitând licenţierea în baza Legii nr. 333/2003, fără a se pune problema solicitării unei autorizări pentru procurarea, utilizarea sau obţinerea de arme letale ori neletale, în baza Legii nr. 275/2004.
Motivul de nelegalitate constă în aceea că Instanţa nu a avut în vedere cerinţele Legii nr. 333/2003, ci s-a raportat la obţinerea autorizării pentru dreptul de a uza de arme, reglementat de o altă lege, respectiv de Legea nr. 275/2004, interpretând extensiv dispoziţiile art. 2 din OUG nr. 27/2003 care instituie excepţii de strictă interpretare.
În opinia recurentei, acordarea licenţei de funcţionare a unei societăţi având ca obiect de activitate paza obiectivelor, bunurilor sau valorilor şi paza transporturilor de bunuri şi valori importante presupune numai îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 333/2003, în funcţie de activităţile legale pe care le desfăşoară aceasta putând fi autorizată ulterior să procure arme şi muniţie, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 275/2004, care sunt cu totul altele.
Recursul nu este fondat.
Hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină, fără a se putea reţine că acestea sunt contradictorii, în sensul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cum pretinde recurenta, astfel că incidenţa acestui motiv de recurs nu se justifică.
De asemenea, concluzia primei Instanţe în sensul că procedura aprobării tacite prevăzută de OUG nr. 27/2003 este inoperabilă în speţă este în concordanţă cu dispoziţiile legale aplicabile în materie, astfel încât nici motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi reţinut.
Aceasta întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) din OUG nr. 27/2003 sunt exceptate de la aplicarea procedurii aprobării tacite reglementată prin acest act normativ autorizaţiile emise în domeniul activităţilor nucleare, a celor care privesc regimul armelor de foc, muniţiilor şi explozibililor, regimul drogurilor şi precursorilor, precum şi cele din domeniul siguranţei naţionale.
Or, potrivit art. 3 alin. (1) lit. a), teza finală din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, în sensul prevederilor acestuia noţiunea de autorizare include şi avizele, licenţele, permisele, aprobările sau alte asemenea operaţiuni administrative prealabile ori ulterioare autorizării.
Prin prisma acestor dispoziţii legale, coroborate cu cele ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, potrivit cărora paza transporturilor bunurilor şi valorilor importante se asigură cu mijloace de transport anume destinate şi se realizează după caz, cu jandarmi, gardieni publici, personal propriu sau al unei societăţi specializate de pază şi protecţie, înarmaţi cu arme de foc, în condiţiile legii, avându-se în vedere şi actele depuse de părţi la dosar, refuzul pârâtului de a elibera licenţă de funcţionare pentru serviciile indicate în acţiune, ca urmare a solicitării formulată de reclamantă la 9 noiembrie 2006, în condiţiile art. 7 şi art. 8 din OUG nr. 27/2003, este întrutotul justificat, existenţa cazului de aprobare tacită cu privire la autorizaţie, invocată de aceasta, neputând fi reţinută.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC R.S. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 456 din 13 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2986/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2990/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
