ICCJ. Decizia nr. 3011/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3011/2007
Dosar nr. 2761/1/200.
Şedinţa publică din 12 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 2761/1/2007 din 19 martie 2007, recurenta S.D., judecător la Judecătoria Craiova, a formulat recurs împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 90 din 22 februarie 2007 cu privire la alegerea candidaţilor care au obţinut medii egale la concursul de promovare pe loc din data de 4 februarie 2007, potrivit criteriilor de departajare prevăzute de art. 29 din Regulamentul de organizare a concursului.
În motivarea cererii, susţine că la concursul desfăşurat la data mai sus indicată, pentru promovarea pe loc la Tribunalul Dolj, a obţinut media 7,2 la egalitate pe locul 4, ultimul loc, cu colegul său C.C.G.
Recurenta arată că, prin hotărârea atacată, s-a dat eficienţă criteriului privind „calitatea de doctorand", în raport cu dispoziţiile art. 29 din Regulamentul de organizare a concursului, colegul său C.C.G. fiind astfel promovat.
În opinia recurentei, hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii este greşită întrucât, în ceea ce o priveşte, nu s-a avut în vedere că îndeplineşte cumulativ 3 criterii (vechime mai mare în funcţia de judecător, studii de masterat şi studii postuniversitare absolvite), în timp ce colegul său îndeplineşte unul singur şi anume acela de „doctorand".
Pe de altă parte, recurenta consideră că prin hotărârea luată s-a realizat o discriminare, în sensul dispoziţiilor art. 2 din OG nr. 137/2000, republicată, în sensul că un criteriu de natura celui avut în vedere de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv „calitatea de doctorand", care nu reprezintă o certitudine, înlătură automat 3 criterii certe.
În drept, cererea de recurs este întemeiată pe dispoziţiile art. 2 din Regulamentul de organizare a concursului de promovare, art. 2 din OG nr. 137/2000 republicată şi art. 20 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 326/2005.
Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând, în esenţă, că departajarea candidaţilor cu medii egale s-a făcut conform art. 29 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor.
În ceea ce priveşte afirmaţiile recurentei referitoare la existenţa discriminării pe criteriul performanţelor profesionale, intimatul consideră că „nu sunt întrunite elementele constitutive ale noţiunii de discriminare", prevăzute de art. 2 din OG nr. 17/2000.
Analizând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, republicată, procedura de desfăşurare a concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, inclusiv modalitatea de contestare a rezultatelor este prevăzută în Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor.
Art. 29 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, la medii egale au prioritate, în următoarea ordine: candidaţii care au titlul ştiinţific de doctor în drept, cei care au calitatea de doctorand, cei are au vechime mai mare în funcţia de judecător sau de procuror, candidaţii care au absolvit cursuri de masterat sau care au absolvit cursuri postuniversitare ori candidaţii care au activitate publicistică în specialitate.
Recurenta a criticat hotărârea recurată prin aceea că, deşi în ceea ce o priveşte îndeplinea 3 dintre criteriile prevăzute de art. 29 din regulament, a fost preferat colegul său care îndeplinea numai un singur criteriu, având calitatea de doctorand.
Critica este neîntemeiată, în raport cu prevederile regulamentului potrivit cărora departajarea la medii egale se face în funcţie de criteriile stabilite şi în ordinea în care sunt enumerate.
Or, din analiza textului menţionat, se constată că, criteriul ce vizează calitatea de doctorand devansează criteriile pe care recurenta susţine că le îndeplineşte, respectiv: vechime în funcţia de judecător, cursuri de masterat şi postuniversitare.
Nici susţinerea recurentei în sensul că, prin hotărârea atacată, a fost discriminată pe criteriul performanţelor profesionale nu este întemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile art. 2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare şi, pe de altă parte, departajarea candidaţilor s-a făcut cu deplina respectare a regulamentului sus-menţionat.
Faţă de cele ce preced, recursul este nefondat şi, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.D. împotriva Hotărârii nr. 90 din 22 februarie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3010/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3012/2007. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
