ICCJ. Decizia nr. 3012/2007. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3012/2007
Dosar nr. 3935/39/2006
Şedinţa publică din 12 iunie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Suceava, reclamanta Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi Mănăstirea Moldoviţa au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Culturii şi cultelor, suspendarea avizului 71/Z/2006 emis de Ministerul Culturii şi Cultelor referitor la construirea şi extinderea unei locuinţe în zona de protecţie a mănăstirii Moldoviţa, judeţul Suceava, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei şi anularea avizului 71/Z/2006 emis de către Ministerul Culturii şi Cultelor.
Prin sentinţa nr. 273 din 11 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr.3935/39/2006, a fost respinsă ca nefondată cererea pentru suspendare executării avizului şi cererea de anulare.
Pentru motivarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că cererea de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 este nefondată, mai ales că, prin sentinţa nr. 191 din 12 iulie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Suceava a fost respinsă o cerere de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 14 pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute de acest articol prin raportare la art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004.
Şi cererea de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 544/2004 reclamă îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii stabilite în art. 14, iar, în cauză, nu s-a dovedit că acestea sunt îndeplinite.
Şi pe fond cererea a fost considerată ca nefondată pentru că avizul emis se referă la constituirea şi extinderea locuinţei în zona de protecţie a Mănăstirii Moldoviţa şi nicidecum pentru construirea unui hotel, aşa cum se susţine în recurs, iar extinderea cu un etaj a unei locuinţe deja existente s-a făcut în baza unei autorizaţii de construire şi a unui certificat de urbanism, iar acţiunea în anularea autorizaţiei de construire a fost respinsă prin sentinţa nr. 327 din 19 mai 2005 a Tribunalului Suceava.
A fost respinsă susţinerea că prin emiterea avizului s-ar încălca art. 59 din Legea nr. 422/2001 deoarece se face confuzie între noţiunile de „zonă de interdicţie" şi „zonă de protecţie" a monumentelor istorice. Legea nu interzice construirea în zona de protecţie, ci doar efectuarea unei analize a volumului construcţiilor în raport de monumentul protejat în vederea emiterii avizului Ministerului Culturii şi Cultelor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi Mănăstirea Moldoviţa.
Au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ. pentru că instanţa nu a cercetat fondul cauzei dedus judecăţii.
Prin cererea introductivă s-a solicitat anularea avizului pentru că ar fi fost emis cu nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, iar prin concluziile scrise s-a arătat că nelegalitatea derivă din încălcarea dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 şi a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. i) din acelaşi act normativ, dar instanţa de fond nu a analizat cauza sub acest aspect.
Prin dispoziţiile art. 32, Legea nr. 422/2001 a înfiinţat, ca principal organism de specialitate, Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, pentru a asigura o reală protecţie a patrimoniului cultural naţional şi este organismul de specialitate cu rol de avizare în domeniul protejării monumentelor istorice.
În art. 36 alin. (1) lit. i) s-a stabilit în competenţa acestei comisii dreptul de a aviza documentaţiile tehnice privind intervenţiile asupra imobilelor din zona de protecţie a monumentelor istorice.
Toate aceste dispoziţii dovedesc că avizul Ministerului Culturii şi Cultelor nu putea fi emis fără prealabilă avizare a documentaţiei de către Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, care în speţă nu a fost acordat.
S-a solicitat, pentru că instanţa nu a intrat în cercetare fondului, admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În cazul în care s-ar aprecia că instanţa a soluţionat cauza pe fond s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi, pe fond, admiterea acţiunii şi anularea avizului emis de Ministerul Culturii şi Cultelor.
Se susţine, în motivele de recurs, că nimeni nu contestă că în România dreptul de proprietate este garantat şi fiecare poate dispune de prerogativele sale, dar sunt şi valori care trebuie protejate şi care fac ca România să se integreze în mediul cultural universal.
La dosar nu a fost depus avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice fără de care nu se putea emite avizul de către Ministerul Culturii şi Cultelor, iar în aviz deşi se prevede condiţia ca acoperişul să fie de culoare gri sau neagră pentru a se putea armoniza cu cele din vecinătate, pentru construcţia edificată s-a folosit un acoperiş de culoare roşie, total inadecvat cu specificul zonei şi cu sentimentul care trebuie să domine în prezenţa unui locaş de cult.
Intimata C.G. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului, având în vedere că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
Ministerul Culturii şi Cultelor, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului pentru că instanţa de fond a cercetat cauza, iar, pe fond, soluţia instanţei este legală şi temeinică.
Examinând lucrările aflate la dosar, motivele de recurs invocate, dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursurile declarate pentru următoarele considerente:
Prin Avizul nr. 71/Z/2006 emis de Ministerul Culturii şi Cultelor a fost avizat favorabil obiectivul extindere locuinţă existentă şi construirea de locuinţe în zona de protecţie a Mănăstirii Moldoviţa având ca beneficiar pe C.G.
Avizul a fost favorabil dar cu condiţia ca învelitoare utilizată să fie de culoare gri sau neagră pentru a se armoniza cu cele din vecinătate.
Reclamantele au solicitat anularea acestui aviz pentru că ar fi fost emis cu nerespectarea Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.
Instanţa de fond, în legătură cu cererea de anulare, a motivat respingerea acţiunii pentru că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 59 din Legea nr. 422/2001, cu toate că a fost invocată şi nerespectarea dispoziţiilor art. 32 alin. (1) şi art. 36 alin. (1) lit. i) din acelaşi act normativ.
Într-adevăr, Legea nr. 422/2001 a statuat reorganizarea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice în art. 32 alin. (1), iar în art. 36 i-au fost stabilite atribuţiile, care, între altele, la lit. i) stabileşte că avizează documentaţiile tehnice privind interdicţiile asupra imobilelor din zonele de protecţie a monumentelor istorice.
În acelaşi timp, avizul favorabil dat de Ministerul Culturii şi Cultelor nu este unul pur şi simplu, ci este condiţionat de realizarea acoperişului de culoare gri sau negru, condiţia fiind esenţială în acordarea avizului favorabil, dar instanţa de fond nu a verificat acest aspect.
De aceea, vor fi admise recursurile declarate, va fi casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru a se analiza problema avizului prevăzut la art. 36 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 422/2001 dar şi dacă a fost îndeplinită sau nu condiţia cu care a fost acordat avizul favorabil al Ministerului Culturii şi Cultelor, mai ales că, în întâmpinările depuse la dosar niciunul dintre intimaţi nu au făcut apărări pe aceste motive de recurs.
Problema avizului prevăzut de art. 36 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 422/2001 emis de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice este foarte importantă pentru că, în funcţie de calificarea sa, poate fi considerat valabil sau nu avizul favorabil dat de Ministerul Culturii şi Cultelor.
Avizul este o manifestare de voinţă unilaterală care fie condiţionează, fie fundamentează tot o manifestare unilaterală de voinţă a organului administrativ.
Este important de stabilit de către instanţa de fond la rejudecare dacă avizul dat de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice este unul facultativ, consultativ sau conform, pentru că este de reţinut faptul că cele facultative şi consultative nu sunt acte administrative de sine stătătoare, ci operaţiuni administrative, dar neîndeplinirea lor ar putea duce la nulitatea actului, iar cel conform este obligatoriu pentru organul care emite actul.
Instanţa de rejudecare va solicita probe din care să rezulte dacă a existat avizul acestei comisii, dacă el era conform, facultativ sau consultativ.
Tot la rejudecare se vor solicita probe din care să rezulte dacă a fost sau nu respectată condiţia cuprinsă în avizul favorabil dat de Ministerul Culturii şi Cultelor şi, în cazul în care această condiţie nu a fost respectată, se va stabili dacă aceasta afectează valabilitatea avizului emis.
În baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ. vor fi admise recursurile declarate, va fi casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi Mănăstirea Moldoviţa împotriva sentinţei nr. 273 din 11 decembrie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite caza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3011/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3014/2007. Contencios → |
|---|
