ICCJ. Decizia nr. 4182/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4182/2007
Dosar nr. 452/33/2007
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta N.C. a chemat în judecată C.J.P. Cluj, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea hotărârii nr. 19613/2006 emisă de aceasta, recunoaşterea calităţii de refugiat în perioada 15 noiembrie 1940 – 6 martie 1945 şi acordarea drepturilor băneşti conferite de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a solicitat pârâtei stabilirea calităţii de beneficiar al OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cerere care i-a fost respinsă pe motiv că, nu se încadrează în situaţiile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 271 din 11 mai 2007 a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii nr. 19613 din 16 ianuarie 2006 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia din urmă să-i recunoască calitatea de refugiat pe perioada 15 noiembrie 1940 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie2005.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, materialul probator relevă statutul de refugiat din motive etnice al reclamantei, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 189/2000 şi Legea nr. 345/2002.
Cât priveşte obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, s-a reţinut că aceasta nu este în culpă procesuală, pretenţiile reclamantei referitoare la acest aspect fiind respinse.
Împotriva acestei sentinţe considerată netemeinică şi nelegală a declarat recurs C.J.P. Cluj, susţinând în esenţă că, în mod greşit instanţa i-a acordat reclamantei drepturi începând cu data de 1 decembrie 2005, întrucât noile dovezi au fost prezentate în cursul procesului, hotărârea emisă de pârâtă şi anulată ulterior de instanţă, fiind corectă şi legală.
Recursul este nefondat.
Art. 1 din OG nr. 105/1999 menţionează că, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 şi până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în dispoziţiile normative menţionate.
Utilizarea termenilor „persoană cetăţean român" în contextul general al titlului actului normativ incident în cauză, conduce la concluzia că legiuitorul a avut în vedere toţi cetăţenii români care au avut de suferit o persecuţie pe motive etnice, determinând părăsirea localităţii de domiciliu, în sensul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999.
Totodată, art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor OG nr. 105/1999 stabileşte că, persoana strămutată este cea care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. Legea nu prevede locul în care persoana strămutată sau refugiată trebuia să se stabilească, ca urmare a exercitării persecuţiilor etnice.
În cauză, din declaraţiile martorilor rezultă că reclamanta împreună cu familia s-a refugiat, de teama persecuţiilor etnice, urmare a Dictatului de la Viena, din localitatea C. în localitatea T.
Astfel, martora P.F. a declarat că momentul refugiului reclamantei corespunde lunii noiembrie 1940, după arestarea de către trupele hortyste a tatălui reclamantei, primar al comunei. În acelaşi sens, martora J.L. a învederat instanţei că în anul 1942 când familia sa s-a refugiat în localitatea Turda, a cunoscut familia reclamantei care se afla deja în această localitate.
Mai trebuie menţionat şi faptul că numita F.M., sora reclamantei, beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, în baza aceloraşi probaţiuni, emiţându-i-se hotărârea nr. 17345 din 13 mai2005.
Faţă de cele de mai sus, se constată că hotărârea instanţei de obligare a pârâtei să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada 15 noiembrie 1940 – 6 martie 1945 şi de a-i acorda drepturile băneşti începând cu data de 1 decembrie 2005 este temeinică şi legală, recursul declarat în cauză fiind nefondat şi urmând să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 271 din 11 mai 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4178/2007. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 4183/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
