ICCJ. Decizia nr. 4185/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4185/2007
Dosar nr. 209/36/2007
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul I.I. a chemat în judecată Curtea de Apel Constanţa, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Hotărârii nr. 27155/2006 şi stabilirea calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că pârâta i-a respins cererea prin hotărârea sus-menţionată, motivat de faptul că nu a dovedit calitatea de strămutat.
Prin sentinţa civilă nr. 401/CA/2006 Curtea de Apel Constanţa a respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamant împotriva Hotărârii nr. 27155/2006, reţinând că acesta nu a făcut dovada că a fost strămutat în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Sesizată cu soluţionarea recursului declarat împotriva acestei din urmă sentinţe, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3889/2006, a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanţă, pentru completarea probatoriului, în sensul audierii martorilor.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa a reţinut că, reclamantul nu a probat împrejurarea că părinţii săi au fost persecutaţi de regimurile existente în România, din motive etnice, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 astfel că, prin sentinţa civilă nr. 405/2007 a dispus respingerea contestaţiei formulată de reclamantul I.I. ca nefondată.
Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamantul I.I. a formulat recursul de faţă, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut în esenţă că, instanţa de fond nu şi-a manifestat pe deplin rolul său activ, întrucât s-a limitat la a audia martorii, numai cu privire la aspecte generale, fără a-i întreba dacă cunosc date sau detalii cu privire la strămutare, lucru destul de important în cauza dedusă judecăţii.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, persoana cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Dovada încadrării în situaţiile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţii cu martori.
În cauză, declaraţiile autentificate ale martorilor nu sunt concludente în soluţionarea cauzei, în sensul cerut de reclamant, întrucât aceştia vorbesc de faptul că motivul stabilirii iniţiale a domiciliului în România a părinţilor reclamantului l-a constituit nu persecuţia etnică, ci împrejurări ce ţin de ajutorul primit de aceştia din partea părinţilor mamei reclamantului, în creşterea copilului, în condiţiile în care, tatăl pleacă pe front iar, mama nu avea nici un ajutor în Constanţa.
În plus, reclamantul nu numai că nu a făcut dovada strămutării în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 în altă localitatea decât cea de domiciliu dar el s-a născut înainte de această perioadă, reglementată de lege (11 mai 1940) astfel că, potrivit dispoziţiilor legale, nu se încadrează în situaţia reglementată de art. 1 lit. c) din lege.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa vreunui motiv de casare recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ilie Ioan împotriva sentinţei civile nr. 405/ CA din 28 mai 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4184/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4197/2007. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
