ICCJ. Decizia nr. 4183/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4183/2007
Dosar nr. 472/33/2007
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta D.S. a chemat în judecată C.J.P. Cluj, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta şi pe calea contenciosului administrativ să dispună anularea hotărârii nr. 19919 din 30 martie 2006 eliberată de această din urmă, cu consecinţa obligării ei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, hotărârea a cărei anulare o solicită este nelegală, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, calitate ce a fost dovedită prin declaraţii de martori şi acte de stare civilă.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 320 din 6 iunie 2007 a admis acţiunea reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr. 19919 din 30 martie 2006 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pe perioada 1 martie 1942 - martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2005.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că, probele de la dosar confirmă strămutarea reclamantei din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, urmare persecuţiilor etnie instituite în localitatea de domiciliu a acesteia, ipoteza normei legale instituită prin art. 1 din Legea nr. 189/2007, fiind incidentă cauzei.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs C.J.P. Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut că, în mod eronat instanţa a considerat că hotărârea atacată este din 30 martie 2007, întrucât din dovada comunicării rezultă că data poştei este 4 aprilie 2006, or, potrivit dispoziţiilor art. 7 pct. 4 din Legea nr. 189/2000 contestaţia trebuia făcută în termen de 6 luni de la comunicare.
În subsidiar, recurenta a susţinut că declaraţiile martorilor sunt neconcludente în soluţionarea cauzei, întrucât pe de o parte aceşti martori au dat până la această cauză – sute de declaraţii la nivelul mai multor petenţi, extinzându-se la persoane din afara C., iar pe de altă parte, martorii s-au refugiat în alte perioade, în alte localităţi şi alte judeţe, decât cei pentru care susţin fapte ca martori oculari.
Recursul este fondat şi urmează să fie admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Referitor la motivul de casare privind excepţia de tardivitate, Curtea îl găseşte neîntemeiat şi dispune respingerea acestuia, pronunţându-se asupra fondului cererii de recurs cu care a fost sesizată.
Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, persoana cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).
Potrivit art. 6 din OG nr. 105/1999, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 319/2002, dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate cu acte oficiale eliberate la cerere, de către organele competente, iar în cazul când aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În cauză, din răspunsul D.J.A.N. Cluj comunicat reclamantei cu adresa nr. 4508 din 5 septembrie 2005,rezultă că, nici reclamanta şi nici mama acesteia nu figurează în documentele deţinute de Arhivele Naţionale, ca fiind refugiate pe criterii etnice, în perioada 1940 – 1945.
Este adevărat că se face şi precizarea că, documentele din această perioadă nu s-au păstrat integral,însă, nici celelalte dovezi de care reclamanta a înţeles să se folosească în cauză nu sunt de natură să conducă la concluzia că acesta a fost refugiată în perioada arătată, pe criterii etnice.
Astfel, din declaraţiile autentificate ale martorilor F.I. şi T.A. pe care instanţa de fond le reţine ca relevante în stabilirea calităţii de persoană refugiată a reclamantei, rezultă că, martorii o cunosc pe D.S. şi ştiu că a fost refugiată, fără a preciza în ce împrejurări au cunoscut-o, dacă au fost sau nu şi ei refugiaţi în aceeaşi perioadă şi localitate cu ea şi, din ce cauză s-au refugiat.
Pe de altă parte, din conţinutul declaraţiei martorei C.C., declaraţie dată în şedinţa de judecată din 6 iunie 2007, cu prilejul soluţionării în fond a cauzei, rezultă că, martora o cunoaşte pe reclamantă din copilărie, întrucât „mamele lor îngrijeau casa unui evreu şi că de teamă ca persecuţiile care se îndreptau împotriva evreilor şi ţiganilor să nu se răsfrângă şi asupra lor, părinţii acestora au decis să se refugieze". Din această ultimă declaraţie, rezultă însă că, refugiul nu a fost determinat de persecuţiile etnice ce s-ar fi exercitat asupra reclamantei, ci de teama că, persecuţiile ce se exercitau în acea vreme asupra ţiganilor şi evreilor ar putea să se exercite şi asupra sa.
În consecinţă, declaraţiile date în cauză nu stabilesc, fără putinţă de tăgadă că, reclamanta a fost refugiată în perioada 1 martie 1942 – martie 1945, pe criterii etnice, astfel că aceasta nu poate beneficia de drepturile pe care Legea nr. 189/2000 le acordă acestei categorii de persoane (refugiaţi).
Aşa fiind recursul declarat în cauză de C.J.P. Cluj este fondat, urmând a fi admis, a se casa sentinţa recurată şi în fond, a se respinge ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 320 din 6 iunie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi pe fond respinge acţiunea formulată de D.S. ca neîntemeiată.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4182/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4184/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
