ICCJ. Decizia nr. 4242/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4242/2007
Dosar nr. 1529/36/2007
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 2 mai 2007, reclamanta C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Tulcea, anularea hotărârii nr. 5687 din 31 mai 2006 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este îndreptăţită la stabilirea calităţii de beneficiar al prevederilor legii menţionate, întrucât s-a născut în timpul strămutării părinţilor săi din Bulgaria în România, ca urmare a aplicării Tratatului româno-bulgar semnat la Craiova în 7 septembrie 1940.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 434/ CA din 7 iunie2007, a admis excepţia tardivităţii formulării cererii, ridicată de pârâtă şi a respins acţiunea ca tardiv formulată.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, întrucât, luând cunoştinţă de hotărârea contestată în anul 2006, reclamanta a introdus acţiunea la data de 2 mai 2007, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sus menţionatei sentinţei a declarat recurs, în termen legal, reclamanta C.V., reiterând susţinerile din acţiune, cu privire la fondul cauzei.
Referitor la excepţia tardivităţii acţiunii, recurenta a menţionat că, după primirea hotărârii C.J.P. Tulcea, nu a ştiut cum să procedeze, în aceeaşi perioadă având loc şi decesul soţului său.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cum reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este legală şi temeinică.
În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, împotriva hotărârii emisă de C.J.P., persoana interesată poate face contestaţie la curtea de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ.
Având în vedere că, după susţinerea recurentei, aceasta a primit hotărârea contestată în cursul anului 2006 şi că a depus acţiunea la data de 24 mai 2007, rezultă că introducerea acţiunii s-a făcut peste termenul special prevăzut de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, aşa cum, în mod corect, a stabilit şi prima instanţă.
Nu pot fi reţinute menţiunile recurentei, potrivit cărora nu a cunoscut termenul de introducere a contestaţiei, întrucât nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii, iar cele referitoare la decesul soţului, pe de o parte, nu sunt de natură a determina o repunere în termen, pe de altă parte nu au fost dovedite.
În concluzie, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C.V. împotriva sentinţei civile nr. 434/ CA din 7 iunie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4241/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4243/2007. Contencios → |
|---|
