ICCJ. Decizia nr. 4251/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4251/2007
Dosar nr. 3015/59/2006
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată iniţial la Tribunalul Caraş - Severin sub nr. 4977/ CA din 15 iulie 2005, reclamanta SC M. SA Bozovici a chemat în judecată pe pârâţii SC A..I. SRL Dalboşet, A.R.R. Bucureşti, I.G.C.T.I. - comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor, solicitând în contradictoriu cu aceştia să se constate vădita netemeinicie şi nelegalitate a adresei din 23 iunie 2005, emise de A.R.R., prin care i s-a retras atribuirea traseului Dalboşeţ – Bozovici - Timişoara cod 22015 în favoarea SC A.S.I. SRL, să se dispună anularea Hotărârii din data de 14 aprilie 2005 a Comisiei de validare a atribuirii electronice a traseelor din cadrul I.G.C.T.I., prin care s-a dispus descalificarea SC M. SA şi atribuirea traseului Dalboşeţ – Bozovici - Timişoara cod 22015 către următorul clasat - SC A.S.I. SRL; să se dispună suspendarea de îndată a licenţelor de execuţie acordate pârâtei SC A.S.I. SRL pentru traseul Dalboşeţ – Bozovici - Timişoara cod 22015 cursa 1 şi 2, până la soluţionarea în mod definitiv a acţiunii.
Tribunalul Caraş - Severin a declinat soluţionarea cauzei in favoarea Curţii de Apel Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 2328 din 13 septembrie 2005, devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1096/CA/R din 8 decembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în Dosar nr. 703/CA/2005.
Urmare a soluţiei de declinare, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, sub nr. 3015 din 11 mai 2006.
La termenul de judecată din 6 iunie 2006 reclamanta şi-a completat acţiunea prin chemarea în judecată a M.T.C.T., cu motivarea că, în realizarea prevederilor art. 9 din Metodologia de atribuire a licenţelor de execuţie pentru traseu din programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean şi interjudeţean, alături de reprezentanţii celorlalte două autorităţii pârâte, a luat măsura contestată în cauză.
La cererea susmenţionată, M.T.C.T. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi lipsa plângerii prealabile, în sensul că reclamanta nu i s-a adresat în prealabil cu cerere în revocarea actului administrativ, excepţii care însă nu au mai fost susţinute pe parcursul soluţionării cauzei, solicitându-se, la judecata în fond, respingerea acţiunii pentru motivele dezvoltate în întâmpinare, astfel că, negăsindu-se temeiuri de natura celor dispuse de art. 137 C. proc. civ., instanţa de fond nu le-a mai analizat.
Prin sentinţa civilă nr. 332 din 5 decembrie 2006, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC M. SA Bozovici, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că pârâtul I.G.C.T.I. a comunicat instanţei dosarul administrativ care a stat la baza adoptării hotărârii din 14 iunie 2005 a Comisiei de validare a atribuirii traseelor rutiere, din care rezultă că la sesizările operatorului de transport, SC A.S.I. SRL privind câştigarea licitaţiei traseului Dalboşet - Timişoara, cursa 1 şi 2 de către operatorul de transport SC M. SA, s-au făcut verificări de către Consilierul ministrului transportului, aprobate de acesta din urmă, prin Nota din 7 iunie 2005, conform căreia, se arată că în perspectiva licitaţiei anterioare celei aflate în dezbatere în cauză, din iunie 2003, pentru capul de traseu din Dalboşeţ, SC M. SA Bozovici a prezentat un contract de închiriere punct de lucru cu SC G.P. SRL Dalboşeţ, încheiat la 30 aprilie 2003, obţinând licenţa de execuţie pentru cursa nr. 1 a traseului Dalboşeţ - Timişoara.
Ulterior, A.R.R. Caraş - Severin a constatat reaua-credinţă a operatorului SC M. SA Bozovici întrucât Oficiul registrului Comerţului Caraş - Severin a confirmat faptul că SC G.P. SRL Dalboşeţ a fost radiată din registru în urmă cu un an şi deci contractul de închiriere pentru punctul de lucru Dalboşeţ era fictiv.
Urmare celor de mai sus, cu Decizia nr. 884 din 12 decembrie 2003, A.R.R. Caraş - Severin a anulat licenţa de traseu, solicitând operatorului SC M. SA Bozovici să predea licenţa anulată şi să înceteze efectuarea în continuare a cursei.
A mai reţinut instanţa de fond că în dosarul administrativ se menţionează că nici în prezent SC M. SA Bozovici nu deţine exemplar de serviciu al licenţei de transport pentru punctul de lucru din comuna Dalboşeţ, aşa cum prevede art. 6, alin. (3) şi art. 34 ind. 2, alin. (3), din Ordinul 1842 din 2001, cu modificările ulterioare şi nici avizul administraţiei locale şi poliţiei din comuna Dalboşeţ pentru capul de linie din această din această localitate astfel cum prevede art. 71 alin. (1) din ordinul menţionat mai sus.
A mai reţinut că Postul de Poliţie al comunei Dalboşeţ, prin adresa din 3 iunie 2005, atestă că imobilul din localitatea Dalboşeţ este situat pe o stradă lăturalnică şi în apropierea unei intersecţii nedirijate, iar accesul autobuzului nu este posibil.
A mai constatat prima instanţă că, prin Hotărârea din 22 iunie 2005, rectificată la 24 iunie 2005, Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor din programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic naţional, în componenţa aprobată de Secretarul de stat coordonator al M.T.C.T. din 1 mai 2005 şi prin Decizia nr. 1020 din 20 iunie 2005 a Directorului General al A.R.R., a admis contestaţia reclamantei privind atribuirea traseului interjudeţean limitrof 22015, cursa 1 şi 2 către pârâtă, pentru lipsa punctului de lucru şi a atribuit traseul următoarei clasate.
A mai constatat instanţa de fond că procedura de atribuire a traseelor se putea contesta în perioada 6-7 iunie 2005, termen pe care pârâta 1-a respectat, conform hotărârii comisiei de validare în anexele căreia se menţionează expres depunerea contestaţiei în perioada stabilită, iar reclamanta face o confuzie când apreciază că trebuia să se încadreze cu contestaţia în perioada 13-26 mai 2005, apreciere contrazisă de calendarul şi procedura de solicitare electronică a traseelor cuprinse în Programul de transport rutier de persoane în trafic naţional 2005 - 2007, depus la fila 45 dosar, care, potrivit calendarului, în perioada 6 - 7 iunie 2005, Comisia, prin I.G.C.T.I., va primi contestaţiile referitoare la atribuire, ce vor fi respectat perioada 6 - 7 iunie 2005
Instanţa de fond a concluzionat că pârâta a respectat perioada 6 - 7 iunie 2005, iar Comisia, găsind întemeiată contestaţia a admis-o corect, aplicând art. 8 din Metodologia de atribuire, i-a atribuit traseul ei, ca următoare clasată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanta SC M. SA Bozovici şi M.T.C.T., criticând-o pentru nelegalitate. În recursul său, Ministerul invocă lipsa calităţii procesuale pasive şi lipsa procedurii prealabile, excepţii despre care instanţa de fond a reţinut în mod eronat că ar fi renunţat la susţinerea lor.
Reclamanta SC M. SA Bozovici în recursul său susţine că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra tuturor capetelor de cerere şi că în mod eronat a făcut în cauză aplicarea Normelor Metodologice ulterioare licitaţiei. Un alt motiv de casare constă în aceea că instanţa de fond a apreciat greşit că pentru punctul de lucru din localităţile Dalboşet şi Bozovivi era necesar exemplarul de serviciu al licenţei de execuţie.
Ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate pentru următoarele considerente:
Nu pot fi reţinute susţinerile M.T. potrivit cărora nu ar avea calitate procesuală pasivă, întrucât are un reprezentant în Comisia de validare a rezultatelor atribuirii traseelor, potrivit art. 9 din Metodologia de atribuire a licenţelor de execuţie.
Această problemă a fost soluţionată prin practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal (Deciziile nr. 1076/2007, nr. 2173/2007, 2037/2007, etc.).
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate de Minister motivată de faptul că reclamanta nu s-a adresat acestei instituţii publice cu plângere prealabilă, în conformitate cu Metodologia nr. 13204 din 18 martie 2005, în perioada 06 – 07 iunie 2005 Comisia de validare a înregistrat contestaţiile referitoare la atribuie.
Pe cale de consecinţă, operatorii de transport rutier public aveau obligaţia de a formula plângere prealabilă împotriva hotărârilor Comisiei de validare.
Întrucât recurenta reclamantă s-a adresat cu plângere prealabilă împotriva hotărârii Comisiei de validare, la emitentul actului, erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, aşa cum corect a apreciat instanţa de fond.
Cu privire la primul motiv de casare din recursul reclamantei, prin care se susţine că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind suspendarea licenţelor de traseu acordate SC A.S. SRL acesta urma a fi respins ca nefondat.
Acest capăt de cerere a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 conform căruia, instanţei de fond i s-a solicitat suspendarea până la pronunţarea pe fondul cauzei. Ori, în speţă, instanţa de fond s-a pronunţat pe fondul cauzei în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prin care se susţine că sentinţa este lipsită de temei legal, Curtea reţine că aceasta este întemeiată pe dispoziţiile Ordin M.L.P.T.L. nr. 1842/2001 cu modificările şi completările ulterioare.
De asemenea, nu poate fi reţinută afirmaţia recurentei reclamante privitoare la o greşită interpretare a probelor. În mod temeinic instanţa de fond a reţinut că prin hotărârea Comisiei de validare, reclamanta a fost descalificată, descalificare întemeiată pe prevederile art. 8 din Metodologia de atribuire.
Potrivit dispoziţiilor art. 342 alin. (1) din Ordin M.L.P.T.L. nr. 1842/2001, o licenţă de execuţie pentru traseu se poate solicita numai dacă operatorul de transport rutier public are punct de lucru sau spaţiu necesare pentru parcarea autovehiculelor.
În mod temeinic instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada că deţinea un punct de lucru în localitatea Dalboşeţ, conform prevederilor legale invocate.
Recurenta reclamantă nu îndeplineşte nici condiţia prevăzută de art. 6 alin. (1) pct. 3 şi nici cerinţa prevederilor de art. 71 alin. (1) din Ordin M.L.P.T.L. nr. 1842/2001, întrucât aceasta a încheiat un contract fictiv de închiriere a unui spaţiu pentru parcarea autobuzelor cu SC G. SRL Dalboşeţ, societate care nu mai există, fiind radiată la data de 24 aprilie 2002.
Recurenta reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor minime de siguranţă rutieră şi confort stabilite de autorităţile publice locale şi organele de poliţie.
Hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de SC M. SA Bozovici şi M.T., împotriva sentinţei civile nr. 332 din 5 decembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4243/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4258/2007. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
