ICCJ. Decizia nr. 1083/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1083/2008

Dosar nr. 1526/42/2007

Şedinţa publică din 18 martie 2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta C.N.P.R. SA prin D.R.P. Ploieşti a chemat în judecată Guvernul României, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu pârâtul şi pe calea contenciosului administrativ, prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună anularea în parte a HG nr. 1975/2004 pentru modificarea şi completarea HG nr. 1350/2001 privind atestarea domeniului public al Judeţului Dâmboviţa, precum şi al municipiului Târgovişte, al oraşelor şi comunelor din judeţul Dâmboviţa, în ceea ce priveşte anularea punctului 15 lit. c) la anexa nr. 14 ce conţine Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Brăneşti completată cu poziţiile 178 - 192 conform anexei 11 la HG nr. 1975/2004.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că imobilul în care îşi desfăşoară activitatea O.P. Brăneşti a fost inclus, în mod nelegal, în inventarul domeniului public al comunei, încălcându-i-se dreptul acesteia stabilit prin HG nr. 371/1998.

A mai arătat reclamanta şi faptul că, în cauză, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 213/1998 intrată în vigoare la data de 24 ianuarie 1999, lege care produce efecte numai pentru viitor.

Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 120 din 29 august 2007, a respins acţiunea formulată de reclamantă şi a admis cererea de intervenţie formulată de intervenientul C.J. Dâmboviţa.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că actul normativ a cărei anulare parţială se cere a fost publicat în M. Of. la 25 ianuarie 2005 iar acţiunea a fost introdusă numai la data de 31 iulie 2007, fiind tardiv formulată.

Raportat la soluţia ce a fost adoptată asupra acţiunii principale, prima instanţă a apreciat că se impune admiterea cererii de intervenţie în interesul pârâtului formulată de intervenientul C.J. Dâmboviţa.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C.N.P.R. SA, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii şi anulării în parte a HG nr. 1978/2004 pentru modificarea şi completarea HG nr. 1350/2001, respectiv a pct. 15 lit. c) din anexa 14 conţinând inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Brăneşti.

A fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susţinut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, prima instanţă neobservând că în speţă sunt incidente prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând".

Reclamanta a reiterat şi motivele pentru care, în opinia sa, pe fondul cauzei, acţiunea este întemeiată, făcându-se referire şi la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., fără a se observa că acesta a fost abrogat prin art. 1 pct. 1111 din OUG nr. 138, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 219/2005.

Motivele circumscrise fondului cauzei nu pot forma obiectul controlului judiciar, dată fiind modalitatea în care aceasta a fost soluţionată în primă instanţă, în situaţia unei eventuale reţineri a nelegalităţii hotărârii atacate singura soluţie realmente posibilă în recurs fiind aceea a casării hotărârii şi trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe, astfel încât să se asigure respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie, consacrat de legiuitor în materia contenciosului administrativ.

Examinând aşadar numai aspectele de nelegalitate circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de reclamanta - recurentă, Înalta Curte constată ă recursul nu este fondat, hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea corectă a legii, concluzie fundamentată pe argumentele în continuare arătate.

Hotărârea de Guvern a cărei anulare parţială s-a solicitat a modificat o hotărâre anterioară, respectiv HG nr. 1350/2001, privind atestarea domeniului public al judeţului Dâmboviţa, precum şi a municipiului Târgovişte, al oraşelor şi comunelor din acel judeţ.

Prin urmare, raportat la obiectul său de reglementare, această hotărâre are, indiscutabil, natura juridică a unui act administrativ cu caracter individual, producând efecte numai faţă de respectivele unităţi administrative şi teritoriale şi nu „erga omnes" pentru a se reţine caracterul său de act normativ, cum pretinde recurenta şi cum în mod greşit s-a menţionat în considerentele hotărârii atacate, aserţiune ce se impune a fi substituită de instanţa de control judiciar.

Potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat unui alt subiect de drept, cum se pretinde în speţă, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, însă numai în limitele termenului de 6 luni de la emiterea actului, prevăzut la alin. (7), care este un termen de prescripţie.

De asemenea, prin art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 s-a stabilit un termen de 6 luni pentru introducerea cererilor prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, precum şi momentul la care aceasta începe să curgă pentru fiecare din situaţiile avute în vedere de legiuitor.

Potrivit art. 11 alin. (2) din aceeaşi lege, pentru motivele temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut de alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.

Pentru a se elimina posibilitatea unor interpretări contradictorii asupra naturii juridice a celor două termene, prin alin. (5) al art. 11 au fost făcute precizările de rigoare, termenul de 6 luni fiind calificat termen de prescripţie, iar cel de un an termen de decădere.

Legea a instituit aşadar un regim de protecţie şi pentru persoana vătămată în modalitatea arătată, iar principiul securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice şi a efectelor actelor administrative impune ca asemenea acţiuni să poată fi introduse numai într-un anumit interval de timp, termenele prevăzute de textele de lege anterior arătate fiind rezonabile sub acest aspect.

Reglementarea condiţiilor procedurale ale acţiunii în justiţie, inclusiv prin stabilirea unor astfel de termene, nu poate fi asimilată unei limitări a dreptului privind accesul liber la justiţie prevăzut de art. 21 din Constituţie sau a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O.

Prin urmare, în considerarea respectivelor prevederi legale, incidente în speţă raportat la caracterul individual al actului administrativ atacat, cum acesta a fost emis la 16 noiembrie 2004 şi publicat în M. Of. nr. 80 din 24 ianuarie 2005, iar acţiunea reclamantei a fost transmisă instanţei, prin poştă, numai la data de 30 iulie 2007, prima instanţă a reţinut în mod corect tardivitatea acesteia.

În consecinţă, reţinând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident în speţă nici un motiv care să impună casarea sau modificarea ei, ci doar substituirea parţială a motivării acesteia, circumscrisă indicării greşite a caracterului normativ al actului administrativ contestat, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat C.N.P.R. SA prin D.R.P. Ploieşti împotriva sentinţei civile nr. 120 din 29 august 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2008

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1083/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs