ICCJ. Decizia nr. 1093/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1093/2008
Dosar nr. 4155/2/200.
Şedinţa publică din 18 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta T.E. a chemat în judecată Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Hotărârii nr. 16517/59 din 27 martie 2007 emisă de pârâtă şi recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/ 2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că are calitatea de persoană strămutată şi că hotărârea este nelegală, Comisia urmând să-i acorde drepturile pentru perioada strămutării, respectiv 1 septembrie 1940-6 martie 1945. A mai arătat că hotărârea este nulă, deoarece nu a fost semnată de preşedintele Comisiei şi nu s-a aplicat ştampila.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2592 din 24 octombrie 2007 a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că susţinerea acesteia în sensul că părinţii săi au fost strămutaţi în mai multe locuri nu este relevantă, deoarece legea acordă drepturi numai persoanelor persecutate din motive etnice de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, ori reclamanta s-a născut după 5 ani şi 10 luni de la data limită de aplicare a Legii nr. 189/2000.
Referitor la constatarea nulităţii hotărârii, se reţine că aceasta este semnată de membrii Comisiei şi poartă ştampila autorităţii, neexistând nici un motiv de nulitate.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamanta T.E.
Recurenta a susţinut în esenţă că actul administrativ contestat nu a fost semnat de toţi membrii comisiei iar faptul că acesta apare în instanţă ca semnat, este irelevant, deoarece acesta emană de la autoritatea care, oricând putea proceda la semnarea lui.
Referitor la fondul cauzei, recurenta susţine că a suferit aceleaşi privaţiuni ca şi familia sa, chiar dacă s-a născut în anul 1953, din moment ce nu s-a mai întors niciodată în Basarabia, refugiul rămânând permanent.,
Recursul este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acesteia persoana cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Din analiza acestui text rezultă că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/ sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, prin persoană persecutată urmând a se înţelege atât persoana care a suferit persecuţiile respective în mod nemijlocit, cât şi acelea care au îndurat persecuţiile în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi din motive etnice şi au suportat astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
În cauză, reclamanta, născută la data de 3 mai 1951, excede intervalului avut în vedere de legiuitor (6 septembrie 1940-6 martie 1945) pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 astfel că în mod corect instanţa de fond a reţinut că susţinerea acesteia este nefondată, dispunând respingerea acţiunii în acest sens.
Nici critica referitoare la nulitatea hotărârii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 nu poate fi primită de vreme ce hotărârea în cauză a fost semnată de toţi membrii comisiei şi poartă şi ştampila acestei autorităţi.
Faţă de cele de mai sus se constată că soluţia pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, urmând a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.E. împotriva sentinţei civile nr. 2592 din 14 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1091/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1094/2008. Contencios → |
|---|
