ICCJ. Decizia nr. 1097/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1097/2008
Dosar nr. 1606/33/200.
Şedinţa publică din 18 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.C. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea hotărârii nr. 22423/2007 emisă de aceasta din urmă şi obligarea ei să-i recunoască calitatea de refugiat din motive etnice şi pe cale de consecinţă să-i acorde drepturile băneşti conferite de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. 57342/2007 a solicitat pârâtei să-i stabilească calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, cerere care i-a fost respinsă prin hotărârea contestată în prezenta cauză, pe motiv că nu se încadrează în situaţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 544 din 2 noiembrie 2007 a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 22423 din 23 august 2007 şi obligarea pârâtei să-i recunoască acestuia calitatea de refugiat în perioada 12 februarie 1944-6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 septembrie 2007.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, reclamantul având domiciliul la părinţii săi şi vârsta care nu-i permitea o manifestare de voinţă independentă a dobândit prin însăşi faptul refugiului statutul de refugiat al părinţilor săi, suportând alături de aceştia greutăţile şi privaţiunile inerente acestei stări de fapt.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Recurenta a susţinut în esenţă că, din acteledepuse la dosar în probaţiune, se constată că reclamantul nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea de refugiu, din părinţi care s-au refugiat în această localitate anterior naşterii lui. În consecinţă, a susţinut că reclamantul nu a suferit persecuţii din motive etnice, fiind născut pe un teritoriu aparţinând Statului Român.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în România între 6 septembrie 1940- 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile respective în mod nemijlocit, cât şi acelea care au îndurat persecuţiile în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori, au fost strămutaţi din motive etnice şi au suportat astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Legea nu a înţeles să acorde părinţilor statutul de refugiaţi, iar copiilor născuţi în această perioadă să le stabilească un alt tratament.
În cauză, este de necontestat că reclamantul s-a născut la data de 12 februarie 1944 în Timişoara (aşa cum rezultă din copia certificatului de naştere depus dosarul cauzei) ultima localitate de refugiu a părţilor săi.
Astfel din certificatul nr. C/525/ din 3 septembrie 2002 al Direcţiei Judeţene Hunedoara a Arhivelor Naţionale rezultă că familia reclamantului figurează în evidenţe cu fişa de refugiaţi din Transilvania de Nord având nr. 697 din 20 decembrie 1940, ceea ce înseamnă că, începând cu această dată familia reclamantului s-a aflat în refugiu, plecând succesiv din localitatea Cluj în localitatea Petroşani iar apoi mai departe în Timişoara, de unde s-a întors în localitatea de domiciliu în luna martie 1945, aspect susţinut de altfel şi de martorii G.N. şi C.V., prin declaraţiile date de aceştia în cauză.
Prin urmare reclamantul, având domiciliul la părinţii săi şi vârsta care nu-i permitea o manifestare de voinţă independentă, a dobândit prin însăşi faptul refugiului statutul de refugiat al părinţilor săi, suportând alături de aceştia greutăţile şi privaţiunile inerente, refugiului.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa vreunui motiv de casare recursul declarat în cauză urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 544 din 2 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1096/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1142/2008. Contencios → |
|---|
