ICCJ. Decizia nr. 1142/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1142/2008
Dosar nr. 807/1/200.
Şedinţa publică din 19 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 265 din 11 octombrie 2007, Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii şi-a însuşit conţinutul notelor nr. 10521/DRUO/2007 şi nr. 1529/1/2007 ale Direcţiei resurse umane şi organizare şi Direcţiei legislative, documentare şi contencios, precum şi punctul de vedere exprimat de Grupul de lucru nr.1 „Legislaţie", stabilind că durata mandatelor procurorilor numiţi în funcţii de conducere, altele decât procurorul general, în perioada octombrie 2003-27 septembrie 2004 la Parchetul Naţional Anticorupţie, în prezent Direcţia Naţională Anticorupţie, este de 4 ani.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat contestaţie E.C. , procuror şef al Secţiei judiciare penale din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi contestaţia sa a fost respinsă prin hotărârea nr. 12 din 17 ianuarie 2008 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.
În condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, recurenta E.C. a formulat recurs împotriva hotărârii nr. 12 din 17 ianuarie 2008, solicitând anularea hotărârii şi admiterea contestaţiei sale, în sensul de a se constata că durata mandatului său în funcţia de conducere de procuror şef al Secţiei judiciare penale din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie este de 6 ani.
Recurenta a invocat nelegalitatea hotărârii adoptate de intimat, motivând că au fost încălcate dispoziţiile art. 8 alin. (2) din OUG nr. 43/2002 şi Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005 pronunţată de Curtea Constituţională, potrivit cărora termenul de 6 ani, pentru care erau numiţi procurorii la Parchetul Naţional Anticorupţie, se aplică atât procurorului general, cât şi celorlalţi procurori numiţi într-o altă funcţie de conducere la nivel de secţie, serviciu sau birou.
Hotărârea adoptată de intimat a fost criticată pentru aplicarea dispoziţiilor art. 66 alin. (6) din Legea nr. 92/1992 republicată, care prevedeau că promovarea în funcţii de conducere a magistraţilor se face pe o perioadă de 4 ani şi s-a susţinut că această reglementare nu era incidentă în cazul recurentei, dat fiind că numirea şi promovarea sa au fost întemeiate pe prevederile derogatorii ale legii speciale, respectiv ale OUG nr. 43/2002.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivând că aplicarea dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din OUG nr. 43/2002 privind perioada de 6 ani pentru exercitarea funcţiei de procuror în cadrul parchetului specializat nu poate fi extinsă şi pentru procurorii numiţi în funcţii de conducere în cadrul acestuia, întrucât legea specială nu cuprinde o prevedere expresă, iar reglementarea generală din Legea nr. 92/1992 a limitat durata funcţiei de conducere faţă de cea a exercitării funcţiei de execuţie.
Sesizată în procedura judiciară specială prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Recurenta E.C. a fost promovată cu începere de la data de 19 ianuarie 2004 în funcţia de conducere de procuror şef al Secţiei judiciare penale din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie, nivel central, prin Ordinul nr.117/C/16 ianuarie 2004 emis de Ministrul Justiţiei.
Promovarea recurentei s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 8 alin. (2), art. 9 din OUG nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, cu modificările şi completările ulterioare, art. 66 alin. (4) lit. d), art. 69 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească , cu modificările şi completările ulterioare.
Dispoziţiile art. 8 alin. (2) din OUG nr. 43/2002, în redactarea în vigoare la data emiterii ordinului de promovare a recurentei, prevedeau numirea procurorilor Parchetului Naţional Anticorupţie pe o perioadă de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii încadrării în funcţie cu acordul lor şi eliberarea lor din funcţie de ministrul justiţiei, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, pe baza recomandării procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie.
Potrivit alin. (1) din acelaşi text de lege, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie era numit pe o perioadă de 6 ani, cu posibilitatea reînnoirii o singură dată a mandatului.
Durata mandatului pentru celelalte funcţii de conducere din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie nu a fost prevăzută expres de legislaţia în vigoare în perioada octombrie 2003-27 septembrie 2004, fiind limitată la 4 ani prin hotărârea nr. 265 din 11 octombrie 2007 a Secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
Atât în hotărârea nr. 265 din 11 octombrie 2007, cât şi în hotărârea nr. 12 din 17 ianuarie2008 prin care a fost respinsă contestaţia recurentei, dispoziţiile art. 8 alin. (2) din OUG nr. 43/2002 au fost interpretate restrictiv de către intimat, în sensul că sunt aplicabile numai în privinţa duratei exercitării funcţiilor de execuţie şi că nu pot fi extinse pentru stabilirea duratei mandatului funcţiilor de conducere din Parchetul Naţional Anticorupţie, altele decât aceea de procuror general.
Intimatul a considerat că în cazul acestor funcţii, cum este funcţia de conducere deţinută de recurentă, se aplică Legea nr. 92/1992, potrivit art. 30 din OUG nr. 43/2002, care a prevăzut completarea dispoziţiilor sale cu legea generală pentru organizarea judecătorească.
Faţă de norma de trimitere din legea specială, intimatul a aplicat dispoziţiile art. 66 alin. (6) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevedeau că „promovarea în funcţii de conducere a magistraţilor se face pe o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea reinvestirii" şi a hotărât că durata mandatului procurorilor numiţi în funcţii de conducere în cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie în perioada octombrie 2003-27 septembrie 2004 este de 4 ani.
Hotărârile astfel adoptate de intimat sunt contrare dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din OUG nr. 43/2002 care, în forma iniţială, au reglementat în mod unitar numirea procurorilor la Parchetul Naţional Anticorupţie, atât în funcţii de execuţie, cât şi în funcţii de conducere, cu excepţia funcţiei de procuror general.
Spre deosebire de art. 8 alin. (1) din OUG nr. 43/2002, care viza exclusiv numirea procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie, alin. (2) al aceluiaşi text de lege a reglementat o singură procedură de numire a celorlalţi procurori, indiferent dacă îndeplineau o funcţie de execuţie sau una din funcţiile de conducere de procuror general adjunct, de procuror şef secţie, de procuror şef serviciu, prevăzute în art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi art. 7 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Nu se poate reţine existenţa unui temei legal pentru aplicarea neunitară a acestei reglementări, în sensul că sunt incidente numai condiţiile procedurale de numire în funcţii de conducere şi de execuţie şi că nu produc aceleaşi efecte juridice prevederile referitoare la durata mandatului pentru care s-a dispus numirea.
Dispoziţiile art. 66 alin. (6) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care limitau la 4 ani durata funcţiilor de conducere ale magistraţilor nu pot constitui un asemenea temei legal, întrucât nu au fundamentat din punct de vedere juridic ordinul de promovare a recurentei în funcţia de conducere de procuror şef al Secţiei judiciare penale din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie.
Din conţinutul Ordinului nr. 117/c din 16 ianuarie 2004 privind promovarea recurentei rezultă că au fost avute în vedere dispoziţiile art. 8 alin. (2) din OUG nr. 43/2002 şi art. 66 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevedeau condiţii minime de vechime pentru procurorii şefi de secţie şi procurorii de la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
În consecinţă, intimatul a înlăturat neîntemeiat aplicarea prevederilor legale în baza cărora a fost promovată recurenta, aplicând alte dispoziţii legale, care nu au stat la baza emiterii ordinului de promovare şi care nu se aplică de drept cu privire la durata mandatului unei funcţii de conducere ocupate în baza unei legi speciale.
Astfel, intimatul a apreciat fără temei legal că nu se aplică prevederile art. 8 alin. (2) din OUG nr. 43/2002 privind durata de 6 ani a mandatului recurentei şi că sunt incidente dispoziţiile art. 66 alin. (6) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privind durata de 4 ani a funcţiilor de conducere pentru magistraţi, deşi această ultimă reglementare nu a constituit temeiul juridic al promovării recurentei, nefiind indicată în cuprinsul Ordinului nr. 117/C din 16 ianuarie 2004.
Aplicarea acestei reglementări din legea generală nu este justificată nici de norma de trimitere cuprinsă în art. 30 din OUG nr. 43/2002 şi care se referă numai la acele ipoteze juridice pentru care ordonanţa de urgenţă nu a prevăzut altfel. În cauză, se constată că nu este îndeplinită această condiţie pentru aplicarea legii generale, întrucât statutul profesional al recurentei a fost reglementat prin legea specială şi anume prin dispoziţiile art. 8 alin. (2) din OUG nr. 43/2002, atât în privinţa procedurii de numire, cât şi în ceea ce priveşte durata mandatului funcţiei de conducere ocupate.
Interpretarea dată de intimat dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din OUG nr. 43/2002 este de asemenea în contradicţie cu Decizia nr. 375/2005, în care Curtea Constituţională a constatat că principiul inamovibilităţii judecătorilor, consacrat prin art. 125 alin. (1) din Constituţie, se aplică atât în privinţa duratei funcţiei de judecător, cât şi la durata mandatului funcţiei de conducere îndeplinite de acesta, care nu poate fi nici micşorată şi nici prelungită fără consimţământul judecătorului. În cuprinsul aceleiaşi decizii, s-a precizat că „legiuitorul este liber să redimensioneze, printr-o lege nouă, durata mandatelor funcţiilor de conducere în alt fel decât legea în vigoare, dar numai pentru viitor, nu şi pentru mandatele în curs, altfel ar însemna să nesocotească regula neretroactivităţii legii, care este normă de nivel constituţional, prevăzută în art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală".
Stabilitatea raporturilor juridice impune de altfel ca funcţia de conducere în care recurenta a fost legal numită prin Ordinul nr. 117/C din 16 ianuarie 2004 să fie supusă regimului juridic prevăzut de legislaţia în vigoare la data numirii sale şi anume, dispoziţiile art. 8 alin. (2) din OUG nr. 43/2002, care prevedeau o durată a mandatului de 6 ani. În acest sens, se are în vedere şi jurisprudenţa instanţei comunităţilor europene, care în mod constant a reţinut posibilitatea prevalării de un drept dobândit dacă faptul generator al acestuia s-a produs sub imperiul unui statut anterior modificării dispoziţiilor statutare (hotărârea Curţii din 19 martie 1975 Gillet /Comisia 28/74).
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs, şi va anula hotărârea nr. 12 din 17 ianuarie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în sensul admiterii contestaţiei formulate de recurentă împotriva hotărârii nr. 265 din 11 octombrie 2007 a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii şi se va constata că durata mandatului recurentei în funcţia de conducere în care a fost numită prin Ordinul nr. 117/C din 16 ianuarie 2004 al Ministrului Justiţiei este de 6 ani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.E. împotriva Hotărârii nr. 12 din 17 ianuarie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Anulează Hotărârea nr. 12 din 17 ianuarie2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în sensul că, admite contestaţia formulată de recurentă împotriva hotărârii nr. 265 din 11 octombrie2007 a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii. Constată că durata mandatului recurentei în funcţia de conducere în care a fost numită prin Ordinul nr. 117/C din 16 ianuarie 2004 al Ministerului Justiţiei este de 6 ani.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1097/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1192/2008. Contencios → |
|---|
