ICCJ. Decizia nr. 1113/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1113/2008
Dosar nr. 1366/42/2007
Şedinţa publică din 18 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 22 iunie 2007 reclamanţii V.I.C., B.C., S.D. au chemat în judecată pârâţii M.I.R.A., I.J.P. Prahova, D.N.A., solicitând plata drepturilor băneşti cuvenite, reprezentând prima de concediu corespunzătoare anului 2005 pentru reclamantul V.I.C. şi corespunzătoare anilor 2004 şi 2005 pentru ceilalţi reclamanţi, egală cu indemnizaţia de încadrare lunară brută din luna anterioară plecării în concediu, impozitată separat. De asemenea, au solicitat aplicarea coeficienţilor de devalorizare a monedei naţionale, până la data restituirii integrale a sumelor respective.
Reclamanţii au precizat că au deţinut funcţii, în calitate de ofiţeri de poliţie şi au invocat dispoziţiile art. 10 pct. 8 din OUG nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 37 alin. (2) din OG nr. 38 din 30 ianuarie 2003 republicată, privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată prin Legea nr. 353/2003, cu modificările şi completările ulterioare, susţinând că D.N.A. Bucureşti avea obligaţia legală ca, la plecarea în concediu pentru perioada în care au fost detaşaţi, să plătească o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Reclamanţii au susţinut că luarea măsurii de a nu se aplica dispoziţiile legale precizate a determinat încălcarea art. 41 alin. (2) din Constituţie şi art. 14 din C.E.D.O., respectiv dreptul salariaţilor la protecţie socială şi interzicerea oricăror discriminări.
S-a făcut referire la Decizia nr. 12 din 05 februarie 2007 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii, stabilindu-se în aplicarea dispoziţiilor art. 37 alin. (2) teza I din OG nr. 38/2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare, prima de concediu, pe lângă indemnizaţia de concediu, se cuvine pentru perioada 2004 - 2006, aşa cum a fost reglementată prin dispoziţia legală.
M.I.R.A. a susţinut că nu are nici o obligaţie în ceea ce priveşte plata drepturilor solicitate de către reclamanţi, motiv pentru care a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă iar în cazul în care se va respinge excepţia invocată, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Totodată, M.I.R.A. a formulat cerere de chemare în garanţie a M.E.F. precizând ca în cazul în care se va admite acţiunea reclamanţilor să fie obligat acesta să vireze ministerului, I.P.J. Prahova şi D.N.A. primele de concediu pentru perioada 2004 - 2005.
I.P.J. Prahova a formulat întâmpinare solicitând să se constate că I.P.J. Prahova nu are calitate procesuală pasivă şi, pe cale de consecinţă, să se dispună scoaterea din cauză precum şi respingerea acţiunii dedusă judecăţii.
D.G.F.P. Prahova a formulat de asemenea întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.E.F.
Prin sentinţa civilă nr. 147/2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea faţă de pârâţii D.N.A., precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul M.I.R.A.; de asemenea, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de M.I.R.A. şi de I.P.J. Prahova şi s-a respins acţiunea faţă de aceşti pârâţi pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanţii, ofiţeri de poliţie, în perioada 2004 - 2006 au fost detaşaţi la D.N.A. şi întrucât nu au optat pentru plata drepturilor salariale cuvenite celor încadraţi în unităţile de poliţie, nu pot beneficia de prima de concediu prevăzută de art. 37 alin. (2) teza I din OG nr. 38/2003. De asemenea, s-a reţinut că în perioada menţionată reclamanţii au fost remuneraţi de către D.N.A., astfel încât ceilalţi pârâţi nu au calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termen reclamanţii.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă: că, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 pct. 8 din OUG nr. 43/2002 şi ale art. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003, D.N.A. avea obligaţia plăţii primei de concediu, plată pe care nu a realizat-o întrucât prin Legea nr. 507/2003 (art. 9 alin. (7)) şi prin Legea nr. 511/2004 (art. 8 alin. (7)) plata primelor de concediu a fost suspendată; că această suspendare a unui drept fundamental, constituţional, echivalează cu restrângerea nejustificată a dreptului; că, prin Decizia nr. 12 din 05 februarie 2007 a secţiilor unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că prima de concediu se cuvine poliţiştilor pentru perioada 2004 - 2006.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Din actele dosarului rezultă că reclamanţii, ofiţeri de poliţie, au fost detaşaţi la D.N.A. astfel: V.I.C., în perioada 1 octombrie 2004 - 6 octombrie 2005, B.C. în perioada 1 ianuarie 2004 - 3 noiembrie 2005, S.D. în perioada 1 ianuarie 2004 - 1 februarie 2006.
În conformitate cu pct. 1 din Anexa nr. 4 la OG nr. 38/2003, poliţiştii detaşaţi să îndeplinească funcţii în afara M.I. beneficiază de toate drepturile care se acordă personalului civil din unitatea unde îşi desfăşoară activitatea precum şi salariul pentru gradul profesional şi gradaţiile calculate la acesta, potrivit legislaţiei aplicabile poliţiştilor, iar în situaţia în care aceste drepturi salariale cumulate sunt mai mici decât cele ce li s-ar fi cuvenit ca poliţişti încadraţi în instituţiile din structura poliţiei pe funcţii similare celor pe care le îndeplinesc la instituţiile unde sunt detaşaţi, cei în cauză pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadraţi în unităţile de poliţie.
Din aceste dispoziţii legale rezultă că ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi la D.N.A., sunt asimilaţi din punct de vedere al drepturilor salariale personalului civil din unitatea unde îşi desfăşoară activitatea, respectiv indemnizaţia unui procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, având în vedere art. 11 alin. (4) din OUG nr. 27/2006, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 45/2007.
Cum reclamanţii nu au optat pentru plata drepturilor salariale cuvenite celor încadraţi în unităţile de poliţie, ei nu beneficiază de drepturile prevăzute de art. 37 alin. (2) teza I din OG nr. 38/2003, modificată (primă de concediu) pentru perioada în care au fost detaşaţi la D.N.A. De precizat că Decizia nr. 12 din 5 februarie 2007 a secţiilor unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă la poliţiştii care primesc drepturi salariale de la unităţile la care sunt încadraţi şi nu la cei detaşaţi la D.N.A., care au fost remuneraţi conform personalului civil (indemnizaţie de procuror).
Referitor la Decizia nr. 23 din 12 decembrie 2005 a secţiilor unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se constată că prin aceasta s-a stabilit că magistraţii au dreptul la prima de concediu numai pentru perioada 2001 - 2002, întrucât dispoziţiile art. 411, alin. (1) din Legea nr. 50/1996 modificată prin OG nr. 83/2000, prin care s-a acordat magistraţilor dreptul în discuţie la data de 1 ianuarie 2001, au fost abrogate prin OUG nr. 177/2002, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2003. Or, reclamanţii, în anii 2001 - 2002 nu au fost detaşaţi la D.N.A. pentru a putea beneficia de prima de concediu.
Pentru considerentele expuse recursul va fi respins, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.I.C., B.C. şi S.D. împotriva sentinţei nr. 147 din 28 septembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1101/2008. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 1115/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
