ICCJ. Decizia nr. 1115/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1115/2008
Dosar nr. 1715/109/2007
Şedinţa publică din 18 martie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 3 mai 2007 la Tribunalul Argeş, reclamanţii B.N.V., I.G. şi alţii au chemat în judecată pârâţii M.M.S.S.F., A.N.O.F.M. Argeş, solicitând obligarea acestora la plata primei de vacanţă începând cu anul 2001 şi până în prezent.
Tribunalul Argeş prin încheierea din 25 iunie 2007 a disjuns acţiunea reclamanţilor B.N.V. şi I.G., iar prin sentinţa civilă nr. 401 din 27 iunie 2007 şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Piteşti, reţinând că cei doi reclamanţi au fost numiţi directori executivi prin ordinele emise de preşedintele A.N.O.F.M.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 95/ F-C din 18 octombrie 2007 a admis acţiunea, a obligat pârâta A.N.O.F.M. să le plătească reclamanţilor prima de vacanţă pe anii 2001 - 2006 indexată şi a obligat M.M.F.E.Ş. să pună la dispoziţie fondurile necesare plăţii.
Instanţa a reţinut că, potrivit art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 „funcţionarul public are dreptul, pe lângă îndemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs pârâţii M.M.F.E.Ş. şi A.N.O.F.M., criticând-o pentru nelegalitate.
În recursul său pârâtul M.M.F.E.Ş., susţine în principal că instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ministerului, iar pe fond a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii, instanţa nesocotind prevederile legilor bugetului asigurărilor sociale din anii 2005 şi 2006 prin care acordarea primelor de vacanţă a fost suspendată până la 31 decembrie 2006.
Recursul formulat de minister este fondat.
Din examinarea actele dosarului rezultă că instanţa de fond nu a observat că reclamanţii au calitatea de funcţionari publici, cu funcţii de conducere, numiţi prin ordin emis de preşedintele A.N.O.F.M., instituţii centrale cu personalitate juridică conform Legii nr. 202/2006.
Întrucât raporturile de serviciu ale reclamanţilor au fost încheiate cu A.N.O.F.M., aceasta este instituţia publică centrală care are calitatea procesuală pasivă în cauză şi nu M.M., cum greşit a apreciat instanţa de fond.
Aşa fiind, se va admite recursul acestui minister, se va respinge acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu acest pârât.
Cu privire la recursul formulat de pârâta A.N.O.F.M., acesta este nefondat pentru considerentele următoare:
În primul motiv de casare se susţine că, în mod eronat instanţa de fond a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamanţilor.
Pe fondul cauzei, recurenta susţine că instanţa a ignorat prevederile legale pe perioada 2001 - 2006, prin care plata primei de concediu a fost suspendată.
Susţinerile recurentei pe fondul cauzei urmează a fi înlăturate.
Prin Decizia nr. 12 din 5 februarie 2007, pronunţată deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a reţinut că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacţii, renunţări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu, în conformitate cu dispoziţiile art. 38 C. muncii.
De aceea, fiind un drept câştigat, derivând dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative menţionate. Aceste dispozitive legale nu conţin nici o referire la o eventuală desfiinţare a drepturilor la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercitării acestui drept.
Referitor la motivul de casare privind prescripţia dreptului la acţiune, al reclamanţilor şi acesta este nefondat, întrucât suspendarea dreptului a avut ca efect imposibilitatea realizării acestuia pe perioada 2001 - 2006.
Aşa fiind, recursul declarat de A.N.O.F.M. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarate de M.M.F.E.Ş. împotriva sentinţei nr. 95/ F-C din 18 octombrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanţii B.N.V., I.G. faţă de pârâtul M.M.F.E.Ş., pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Respinge recursul declarat de A.N.O.F.M. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1113/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 1150/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
