ICCJ. Decizia nr. 1202/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1202/2008
Dosar nr. 1352/33/200.
Şedinţa publică din 21 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A.E. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii nr. 21946 din 9 iulie 2007 eliberată de pârâtă, cu consecinţa obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală şi ca atare se impune anularea acesteia întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, calitate ce a fost dovedită prin declaraţii de martori şi acte de stare civilă.
Prin sentinţa nr. 464 din 3 octombrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei, a dispus anularea Hotărârii nr. 21946 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă, a obligat pe aceasta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada octombrie 1940-octombrie 1944 şi să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, începând cu data de 1 noiembrie 2006.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că probele existente la dosar, respectiv declaraţia martorei C.C., audiată în faţa instanţei, precum şi actele de stare civilă ale reclamantei, atestă cu caracter unitar împrejurarea că acesta din urmă, împreună cu mama sa, s-au refugiat din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, în luna octombrie 1940, reîntoarcerea având loc în anul 1945.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct.9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivare recurenta a arătat că instanţa de fond în mod greşit a admis acţiunea reclamantei pe baza probatoriului administrat, respectiv declaraţiile martorilor C.L. şi B.A., arătând că aceşti martori au dat până în prezent declaraţii în favoarea mai multor petenţi cu situaţii individuale diferite. Arată în continuare recurenta că aceste persoane au fost martori oculari, asistând personal, în acelaşi interval de timp la sute de refugiaţi din mai multe localităţi.
Susţine, totodată, că instanţa de fond a admis ca probă audierea unui singur martor.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Deşi recurenta susţine că martorele C.L. şi B.A. au asistat personal la mai multe refugieri, la persoane diferite şi în localităţi diferite, această împrejurare nu a fost dovedită prin înscrisuri autentice care să dovedească veridicitatea celor precizate.
Pe de altă parte, reclamanta a făcut dovada refugiului din motive de persecuţie etnică din localitatea de domiciliu Cojocna, în localitatea Turda, judeţul Cluj, împreună cu mama sa şi prin suplimentarea probatoriului dispus de către instanţa de fond, audierea martorului C.C., motiv pentru care Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a admis acţiunea acesteia, astfel că recursul se dovedeşte a fi nefondat şi în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 464 din 3 octombrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1196/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1203/2008. Contencios → |
|---|
